Au început iar şcolile

       Trist dar adevărat. 11 februarie 2008, o nouă zi de scoală, un nou semestru, un nou chin şi ce mai vreţi voi.
       Ca o scurtă cronică – Metroul plin, ca de obicei; coadă la abonamente, îmbulzeală. Un 32 ca în zilele normale, cam gol de data asta, însă o noutate: controlori! Aici am fost inspirat şi până să urc mi-am făcut abonament (chiar, s-au scumpit şi astea până la urmă).
       Zi normală, cu aceeaşi elevi, aceleaşi caractere, nimic schimbat (nici în bine, dar nici în rău, parcă).
       Odihnă după ore, la un prieten, cântat la chitară… Chin apoi, iar a trebuit să urcăm în 32. În 32 aceeaşi imputiti (la propriu), aceeaşi aglomeraţie, în sfârşit…
       Stat la coadă 40-45 minute (era de aşteptat, asta e când eşti leneş şi nu te duci cu o zi înainte). Nu mă deranja chiar aşa de rău să stau la coadă, dacă nu erau acei 3-4-5 “băieţi” (să nu le mai zic în alt fel) cu telefoane cu mp3, ascultând o muzică ce nu merită descrisă (de parcă mai aveam chef şi de aşa ceva). Umblat prin Unirii după nu ştiu ce sacou (nu pentru mine, Slavă Domnului!), Magazin Muzica şi în sfârşit am intrat din nou la metrou (de data asta nu pentru abonament, ci pentru a mă îndrepta spre casă).
       În metrou, ca în metrou… Lume plictisită, de la muncă, facultate, scoală sau alte chestii plictisitoare…
       O zi fără chef, fără nimic. 
       Vorba unui mare filosof: “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!”