Songs (4) Pasarea Colibri – Lantul coliviilor

 În sânul de maică stăteai şi râdeai,
  O ce colivie frumoasă aveai!
  Şi deodată, plângând într-o seară,
  Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară.
  Că şi cum ai fi fost dat afară din rai.
  
  Copil doar o clipă, stingher şi mirat,
  La scoală te-au dus într-un vechi internat.
  Şi cum visele stând între ziduri
  Începuseră să capete riduri
  Ai spart geamul şi-n zări fără nume ai plecat.
  
  Ce te zbaţi tu fratioare
  Gândul e departe tare
  Şi pe colivia mică
  Şade colivia mare
  Nu e chip de evadare.
  
  Abia ai trecut din copil în bărbat
  Şi iată-te tuns cu chipiu de soldat
  Te-a vânat colivia cazarmă
  Să te-nsoare cu patul de armă
  Dar c-un pic de noroc şi de-aici ai scăpat.
  
  Şi iată iubirea desculţa prin ploi
  Te cheamă râzând să priveşti înapoi.
  Nici nu ştii în ce lungă robie
  O porneşti când uşor te îmbie
  Să treci pragul acum coliviei în doi.
  
  Visând să fii liber o singură zi,
  De-acum ai albit tot schimbând colivii
  Şi din viaţa această într-o seară
  Te trezeşti dat pe uşă afară
  Ca un înger bolnav părăsit de cei vii.
  
  Dar Domnu’ vazandu-te a nimănui
  Coboară voios vrând cu el să rămâi
  Şi pe drum îţi vorbeşte în şoaptă
  Ce duminici frumoase v-asteapta
  Sus în cer unde sunt coliviile lui.