
Ca un păienjeniş tăcerea se întinde prin unghere,
Câteva raze mai clipesc stinghere, prin unghere.
Şi iată, visul vine pe furiş şi intră în odaia mea, tiptil, ca un copil,
Pe la fereastră, ca un bătrân cântând din flaut, trece, vântul rece…
Cu atâtea vise în traista lui albastră…
Tăcere… Ochii zilei s-au închis.
În seara asta, ce-mi mai spui tu-n vis,
Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult!
Şi vorba ta să semene tăcerii.


2 raspunsuri Până acum ↓
Eu // august 17, 2008 la 9:41 pm
o lume saraca a ramas in urma ta PRIETEN DRAG.
Mereu vei ramane aici…..ITI PROMIT
snapto // august 17, 2008 la 10:01 pm
@Eu: …ca bine spui!