A venit!

     A trecut de 00:00, e prima zi de toamnă, e prima zi din anotimpul meu preferat, anotimpul în care mă simt cel mai bine.

     De ce îmi place mie toamna?

     Îmi place că e răcoare, îmi place că frunzele copacilor cad şi se găsesc peste tot pe străzi, imi place să-mi fluture părul în vânt, îmi place să aud cum trece vântul printre crengile copacilor, îmi place că toamna dorm mai bine, îmi place peisajul de toamnă, îmi place că toamna poţi visa mai mult şi mai sunt o mulţime de alte lucruri pentru care iubesc toamna.

     Vă las cu melodia mea preferată de la Lake of Tears (Forever Autumn), însoţită de un montaj de toamnă foarte fain

So, the season of the fall begins
Down the crossroads in a sleepy little inn
By the fire when the sun goes down

But the night becomes you
And the secrets of the rain

Forever autumn

And the season of the fall begins
Out the nightlands when the thunderstorm sets in
The secrets clear in the cloudy night

But the night becomes you
And the secrets of the rain, they will stay the same
And the time will come soon
With the secrets of the rain, and the storm again

Coming closer every day, forever autumn

And the season of the fall begins
Past the passingbell, past willow磗 weeping
A ripple forms on the brinks of time

But the night becomes you
And the secrets of the rain, they will stay the same
And the time will come soon
With the secrets of the rain, and the storm again

Coming closer every day, forever autumn

O filă ruptă dintr-un jurnal imaginar

     30 august 2008

     Stau întins pe marginea patului cu picioarele pe scaunul de lângă birou. Ce poziţie ciudată! Oare mai stă cineva aşa? Privesc tavanul şi văd două pete foarte mici, maronii. Sigur sunt doi ţânţari striviţi de mine într-una din zilele călduroase de vară.

     De cealaltă parte a patului, stă rezemată chitara. Mă cheamă să o gâdil şi să râdă cristalin. Coardele-i sunt cam vechi. Am să le schimb, dar nu acum. Acum stau şi-ascult muzica din boxe şi adierea de afară semn că vine toamna. [...]

     De-aici foaia era ruptă, poate găsesc şi continuarea. Sau poate atât era.

Meet Dave (2008)

Regia:
Brian Robbins

În rolurile principale:
Eddie Murphy, Elizabeth Banks

Gen:
Comedie, SF

 

     Mă gândeam la o comedie cu Eddie Murphy, pentru că am mai văzut comedii cu el şi am râs cu poftă de fiecare dată. Am ales Meet Dave, o comedie SF – Omuleţi mici veniţi din altă galaxie, conducând o “navă spaţială” neobişnuită – un om.

     Nu prea agreez eu comediile SF, poate că ăsta a fost singurul lucru care nu mi-a plăcut.

     Nota mea: 9.

…şi nu plouă.

   

     …şi nu vrea să plouă 

     Şi nu vrea…

     Şi e vânt şi e răcoare

     Şi sunt nori şi nu e ploaie 

     Au rămas două zile,

     Două zile de vară

     Şi toamnei îi e frică,

     Îi e frică s-apară.

     Sau poate toamna-i punctuală?

 

     Şi nu vrea să plouă

     Şi nu vrea…

Am întâlnit şi români bine crescuţi…

     Chiar dacă titlul aminteşte de românii bine crescuţi, o să dau un exemplu de proastă creştere:

     Am lăsat un comentariu la un video pe youtube şi am spus că noi, românii suntem consideraţi manelişti, inculţi şi cerşetori de cei din alte ţări. O duduie mi-a răspuns că nu e adevărat, iar eu i-am spus să se informeze. Îmi lasă un privat:

NU CRED CA EU SUNT NEINFORMATA COPILE, problema este ca bagi pe toti in oala ta de tocanita…asa ca daca 60 la suta dintre romani sunt neam prost.imi pare rau….EU SI MULTI ALTII SUNTEM DE ALTA CLASA SOCIALA!

     Pretinde, deci, că face parte din altă clasă socială, bineînţeles s-a simţit cu ceva. Răspunsul meu:

Eu ii bag pe toti in aceeasi oala? Tocmai, eu care sunt roman stiu sa fac diferenta intre romani, alte tari nu stiu sa faca diferenta si chiar daca stiu sa faca diferenta nu vor sa o faca!
Daca te-ai simtit in aceeasi oala cu unii cu care nu ai vrea sa fii nu e vina mea. Cat despre clasa ta sociala nickul tau (klaudiaNR1usa) spune totul! Toate cele bune!

     Ea continuă:

ce vrei sa zici cu nikul meu? chiar nu m-am prins, am uitat sa beau lapte. SUNT MANDRA SA FIU AMERICANCA, pentru ca cu romani ca tine nu ma pot mandri;)

Răspunsul meu:

Nickul tau cel “nambar uan, ca la florin salam”, poti sa bei lapte acum. E nasol “CA CU romani” ca mine nu te poti mandri, caci eu imi stiu limba materna si nu ascult manele ca altii de care in mod sigur nu ai de ce sa te mandresti. Si nici nu te-am atacat cu nimic (cum ai facut tu), eu am zis doar adevarul. Eu iti doresc doar bine acolo in America, nu stiu daca si tu imi doresti acelasi lucru, dar sunt obisnuit cu romani ca tine

Continuă să atace:

MAI copile, nu stiu daca si tu cand ti-ai facut nickname pentru youtube ai intampinat aceeasi problema ca si mine….din 100 de nikuri nici unul nu a fost valabil, iar asta a fost singura varianta!

IAR CU NICU SALAM ……il poti pupa in coada….se vede ca esti manelist, caci eu numa gandeam la nicu buricu, cand ziceam NUMBER ONE……..ASA ESTE……tzaranimea asta

     Dacă sunt ţăran… (Când “te faci AMERICANCĂ” ceilalţi sunt ţărani).

Daca as fi fost manelist, acum probabil te-as fi injurat, daca as fi fost taran fara bun simt, probabil as fi facut acelas lucru…

     Dacă atât a putut şi n-a mai ştiut ce să spună, a bagat simplu un:

YOU SUCK! BYE

     Bineînţeles, răspunsul meu plin de bun simţ:

Asta ai invatat tu sa faci in America? ) nasol, defapt daca iese banu, e bine. Bafta in continuare )

     Din nou, rămasă fară replică, îmi arată engleza învăţată:

KISS MY ASS, you RETARD! BYE , you are really stupid, TRUST ME and go see a doctor!

     Din nou răspunsul meu:

Daca te pupa altii pe tine in cur, acolo in America si tu pe ei in alta parte, asta nu inseamna ca te pup si eu. Asa ca iti poti continua “munca” in continuare.

     Tensiunea se ridică şi:

MA FRAERE! EU MI-am vazut de viata mea sunt fericita si casatorita, am casa mea, si familia mea, dar cand vad idioti ca tine, care cred ca banii se castiga numai din sex, imi vine sa te rog sa te arunci de la etaj, ca mai bine-i asa! IMI pare rau ca tare prost esti! Inapoiat ce sa vrei…..altceva decat parasute nu ai intalnit tu prin Romania….de-aia vorbesti asa! Imediat vorbeste gura fara tine, fara sa stii ce educatie are cel despre care vorbesti, si ca sa ma pupi tu, ar trebui sa te speli pe dinti inainte~

NU ARE ROST SA MAI SCRII<TE CONSUMI DEGEABA>>>>
hai pa

     Şi aşa de încheiere:

Ma, FRAIERO! Ma bucur ca esti fericita si casatorita, dar nu cred ca eu ti-am vorbit primul urat asa ca mai gandeste-te. Vorbeai despre educatie. Asa se comporta un om educat? Pleaca din tara, isi face conturi pe youtube (nambar uan, locu 1, sukara etc.) si injura tot ce prinde si atunci cand celalalt ii vorbeste frumos? Nu prea cred.
Bye, EDUCATO!

     Asta am postat-o ca să vedeţi cum se cred românii plecaţi afară. Bineînţeles nu sunt toţi la fel.

Young People Fucking (2007)

Regia:
Martin Gero

În rolurile principale:
Aaron Abrams, Diora Baird

Gen:
Comedie

     5 acţiuni practic, 5 cupluri diferite care fac sex, scene cu care orice cuplu s-a intalnit, faze şi replici comice, câţiva dintre actori stârnesc râsul doar privindu-i. Mie mi s-a părut interesant şi m-a făcut să şi râd, cu toate că eram prost dispus.

     Nota acordată de mine: 8,5.

Că bine a zis!

     Anca Ţurcaşiu spunea la Antena 2: ”Mă deranjează că mulţi tineri ştiu cine e Simona Senzual, dar nu ştiu cine e Mircea Baniciu.”
     Şi dacă tot veni vorba de Mircea Baniciu:

“a fi frumos afară”

     Când cineva spune “Ce frumos e afară!”, te gândeşti că e vreme însorită, călduroasă eventual, nu? Dar dacă mie îmi place să plouă? Dar dacă mie îmi place să fie răcoare? La mine nu te-ai gândit? Ai intrat în turmă şi ţi-ai spus că e frumos afară doar pentru că aşa zic toţi? Poate şi ţie îţi place când plouă, poate şi ţie îţi place să te plouă, să fie vreme mohorâtă şi să stai să priveşti pe geam, să asculţi picăturile de ploaie până te ia somnul. La astea nu te-ai gândit?

     NU, nu e frumos afară când e frumos! E frumos când îmi place mie!

Ca la ţară… Şi pe drum, tot ca la ţară…

     Că tot nu mai fusesem de mult la ţară, am zis să mai trec şi eu pe-acolo, că tot mai am ceva timp până la facultate.

     Am plecat mai pe seară, am zis că poate o fi mai răcoare (de unde răcoare?). E relativ aproape de bucureşti aşa că am pornit spre microbuze. Am avut şi un televizor pe care l-am dus la ţară (l-am cărat cu taică-meu, singur nu prea aveam cum ) )

     Ajungem în staţie la 137, vine maşina, urcă lumea, să urcăm şi noi cu televizorul. Aici voiam să ajung – Cât de inapt, manelist, ţăran şi fără bun simţ să fii, să închizi uşile când vezi că cineva vrea să urce un televizor în maşină. Răspuns corect: foarte!

     Coborâm din 137 în staţia de microbuze. Vine şi microbuzul, urcăm, prindem şi locuri pe scaune, totul bine. Şi în sfârşit porneşte dom’ şofer maşina.

     Căldură insuportabilă, ţărani care s-au prins cum funcţionează capacele de la aer condiţionat şi le fixează spre ei, forfotă vorbărie (ca într-un microbuz cu ţărani care fac naveta ). Nu m-am prins însă de ce doamna tanti din faţa mea vorbea la telefon cu ecranul pe ureche şi cu partea unde se vorbeşte, pe undeva pe la ochi . Fetele din microbuz miroseau a parfum ieftin (şi când spun parfum ieftin nu mă refer neaapărat că e ieftin, dar miroase urât, mai bine nu te mai dai, dar nu ai ce să le reproşezi, pentru că nu-s crescuţi la oraş – bine, nici eu nu sunt crescut la oraş, dar nu cred că numai de asta ţine). Un ins citeşte Libertatea, ‘rar-al naiba de ziar, că altu’ nu citeai, încă unul se chinuie să citească ce scrie în ziarul ăluia (ghinion, a dat pagina). M-am săturat să privesc la acţiunile ce se petreceau în microbuz, aşa că am atârnat căştile de urechi şi am dat drumul la “nişte Pasărea Colibri” şi am privit pe geam până am ajuns.

     Când am coborât din microbuz, lume pe la poartă (ca la ţară), toţi şâşotind al cui e ăsta cu pletele alea ), alţii m-au mai cunoscut, în fine, momente penibile care nu-mi plac de nicio culoare.

     Am intrat în curte, m-am schimbat pe ritmuri de manele de la vecinul “ruacăr”, am mai stat puţin şi s-a cam întunecat.  Am făcut un grătărel, mai mic că n-avea cine să mănânce prea mult.

     A doua zi, cam scurtă şi ea (m-am trezit târziu şi n-am mai stat prea mult – n-ai ce să faci singur la ţară). Am mâncat, am mai stat puţin sub bolta cu struguri uscaţi de la atâta soare fără ploaie.  M-am uitat la puii de găină, care nici nu mai ştiam cum arată în realitate de când nu am mai văzut, am alergat puţin găinile (nu-i lăsau pe ăia mici să mănânce, nu de alta ) ).

     În sfârşit a venit vremea să plec, microbuz complet gol, liniştit şi fericit că e gol, mă aşez şi aştept să pornească. Porneşte microbuzul dar pornesc şi manelele. Şi-am ascultat manele tot drumul şi-am înjurat în gând că n-am încărcat bateria de la player îndeajuns astfel încât să ţină şi la întoarcere.

     Când am coborât, am zis că am ieşit de la tortură, după ce că eram eu cam fără chef, m-au mai amărât şi manelele şoferului.

     Şi-am ajuns acasă şi-am aprins calculatorul şi bagă, frate, metal până ies toate manelele din creieri. Ăsta e un motiv pentru care nu-mi place să merg la ţară (la ţară la mine).

Logica Vodafone

     Am trimis un mail la Vodafone:

Am si eu o mare nelamurire.
Am sunat de pe numarul meu pe numarul cuiva pe care il cunosc. Mi-a raspuns altcineva si mi-a zis ca e greseala. Am sunat si a doua oara pe acelasi numar (am format cu atentie) si din nou mi-a raspuns o persoana necunoscuta pretinzand ca acela este numarul ei personal si roaga sa nu mai sun. Numarul format de mine va asigur ca era corect (deci nu am gresit la scriere). A treia oara cand am sunat pe acelasi numar mi-a raspuns cine trebuia.
Intrebarea este daca se poate sa sun pe un numar si din greseala sa se redirectioneze pe alt numar. Va rog raspundeti-mi urgent daca se poate. Va multumesc frumos!

Răspunsul logic si lămuritor:

Referitor la solicitarea dumneavoastra va informam ca orice numar de abonament isi poate directiona apelurile primite catre un alt numar de telefon. Pentru mai multe detalii va rugam sa luati legatura cu titularul numarului apelat.

     Am precizat în mesaj că răspunde cineva care susţine că este numărul personal. Am spus că am vorbit şi cu titularul numărului pe care am sunat. Răspunsul este întrebarea mea dar fără semnul întrebării.

      Cum ar fi îi zic lu’ Ion că am vorbit cu Gigel, iar Ion îmi spune: “Vorbeşte, mă, cu Gigel!”.

      Mda… Serviciile din România şi angajaţii cu chef de muncă.