O comedie muzicală pe ritmuri Rock’n'Roll, care m-a binedispus. Poate că a compensat Camp Rock (aici numele filmului are rost).
Descrierea mea ar fi – Un baterist dus cu pluta (departe, departe), plin de viaţă, imatur (parcă nu-mi place cuvântul) şi cu chef de cântat, care şi-a îndeplinit obiectivul.
În noul videoclip, cei de la Pain au introdus-o în peisaj şi pe Anette Olzon. Mulţi fani ai Nightwishului vechi (cel cu Tarja solistă) sunt nemulţumiţi că Anette apare în videoclip.
N-o să înţeleg niciodată ce au fanii Tarjei cu Anette. E clar că Tarja e de neînlocuit şi are un stil total diferit de Anette, dar ce vină are Anette că s-a despărţit Nightwishul? La urma urmei, Anette nu e vreo afonă. Dacă era, nici Nightwish nu o mai lua solistă, nici Pain nu mai facea videoclip cu ea.
Sunt o aberaţie a propriului meu sine
Un gând ce se îndreaptă spre tine
Un fum din ţigările fumate
Produsul unei minţi expirate
Sunt tot ceea ce vreţi voi să fiu
Sunt aproape mort, aproape viu
Sunt iluzia societaţii umane
O formă chinuită de arhitecturi urbane
Sunt pata de culoare dintr-o viaţă normală
Eroarea de calcul din gândirea morală
Visul lucid din care-ai vrea să te trezeşti
E o lume în care eşti liber să gândeşti.
Când dorm, de obicei visez aberaţii, nicidecum lucruri la care mă gândesc sau întâmplări de care să fiu fericit. Acum două zile, subconştientul meu a încălcat regula şi m-a aruncat într-un vis frumos, un “vis folkist” .
De ce vis folkist? Am visat că eram undeva la munte, exact ca-n reclamele de la Ciuc. Şi nu ştiu cum s-a făcut, că Mircea Baniciu era acolo. Am luat autograf, am cântat cu el la chitară (ţin minte şi ce cântec ) “Canarul”). Era atât de real, din păcate doar vis . Important e că m-am trezit fericit
Dragii mei chitarişti , am observat rugile insistente de pe youtube de genul “Daţi-mi şi mie acordurile!”, “Cine are acordurile la cântec?” etc. Şi am zis să fac o faptă bună. Cu ajutor din partea unui bun prieten, bineînţeles. (Na, bă, să nu zici că n-am menţionat ).
Zdrăngăneală plăcută, acasă sau pe creste
C Am
Am plecat departe de oraş
F G
Fară gânduri sau cuvinte scrise
C Am
Să mă pierd în munţii uriaşi
F G
Cu tot cu vise
C Am
Într-o zi am să-ţi aduc in dar
F G
Viaţa mea traită sus pe creste
C Am
Fară ceas şi fără calendar
F G
Ca-ntr-o poveste
Refren:
F G
Va mai trece înc-un an
C Am
Cu raspunsuri şi mistere
F G
Vom mai ridica o treaptă
C Am
Către cer, către cer
F G
Lasă-mi dreptul să visez
C Am
Lasă-mi dreptul să mai sper
F G(lasa sa sune…)
Doar cu tine voi urca
C Am F G
Trepte spre ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer, ooo
C Am
Cad pe faţă fluturi de zăpadă
F G
Te mai văd şi astăzi aşteptând
C Am F G
Ochii mei nu vor să te mai vadă suspinând
C Am
Într-o zi am să-ţi aduc în dar
F G
Viaţa mea trăită sus pe creste
C Am
Fară ceas şi fără calendar
F G
Ca-ntr-o poveste
Refren
F G
Va mai trece înc-un an
C Am
Cu răspunsuri şi mistere
F G
Vom mai ridica o treaptă
C Am
Către cer, către cer
F G
Lasă-mi dreptul să visez
C Am
Lasă-mi dreptul să mai sper
F G(lasă să sune…)
Doar cu tine voi urca
C Am F G
Trepte spre ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer, ooo
Na na na na na na na na na na na na naa
Trepte spre cer…
Atenţie: Fetele de la Blaxy Girls, nu încercaţi să învăţaţi acordurile că sunt mai mult de 2 şi o să vă încurcaţi şi-or să plângă fetele emo de 12 ani . Asta a fost din răutate :>
Nu căldura verii sau a primăverii, nici măcar a toamnei. Vine căldura iernii, căldura aia care îţi este băgată pe gât, chiar dacă tu stai în aia goală prin casă şi ţipi că ţi-e cald (aia goala, mă refeream la burtă, evident).
Cică au fost 2 seri cu temperatură sub 0 grade şi RADET o să ia măsuri. Aşa că cine nu are repartitoare o să cam moară de cald.
Ca o consolare: Cu tot cu repartitoare (giga calorimetre), într-o zi (cu soare), aveam caloriferele fierbinţi.
Asta nu credeam că o să o zic vreodată, dar o zic “NU MAI SUPORT BABELE!”.
Dacă mi-ar fi spus cineva cât de nesimţite sunt babele, cât de senile sunt şi cât critică fără rost, i-aş fi spus că sunt mai în vârstă şi trebuie să le înţelegem. Că nu o zic cu răutate. E, uite că mi-am schimbat părerea.
Un exemplu ar fi nesimţirea babelor din tramvai. Nu mi s-a întâmplat mie să îmi reproşeze că nu-i dau locul sau alte reproşuri care pot fi făcute în tramvai, dar am auzit/văzut destule. Păi babo, care eşti tu babă, da’ poate eu sunt rupt de la muncă/facultate/şcoală şi am nevoie să stau jos, poate sunt bolnav. M-am pus înaintea ta pe scaun, PA, nu mai ai loc! Babo!
Mai sunt alea de cerşesc pe la Gorjului, cum intrii pe strada Dezrobirii. De fiecare dată când trec se întâmplă cam aşa:
- Dooooomnuuuuuu’, daaaa-ţi-mi şi mie un bănuţ, să iau şi io o pâine!!! (Şi ea are milioane acasă)
Eu, bineînţeles, trec mai departe, nepăsător, câteodată înjurând în gând, recunosc. În primul rând, ce pizda mă-sii are de ţipă în halul ăla după mine? Că nu cobor dintr-un Q7, nu-s nepotu’ lu’ Becali, sunt un student lefter! În al doilea rând, dacă treci pe lângă şi nu-i dai, te înjură/blesteamă, a păţit-o un domn, care probabil nici n-a auzit ce a bălăcărit jegoasa.
Şi în general toate babele, nu contează ce etnie, clasă socială, cultură, bogată, săracă, virgină, ruptă, toate spun: ”Tinerii din ziua de azi nu mai au respect. Că noi suntem bătrâni şi bolnavi, ei sunt tineri şi în putere”. Păi, babo, tu ţi-ai trăit viaţa, ai ajuns la vârsta asta, te-ai futut pe biscuiţi sau ai ramas virgină pân’ la 80 de ani, te duci la biserică în fiecare zi să bârfeşti. Eu sunt tânăr, dar poate n-apuc să ajung la vârsta asta, poate sunt bolnav, poate am probleme, că-s vremurile grele, nu e ca pe vremea matale când toţi erau egali financiar şi puneau banii la saltea. BABO!
Babe, nu bătrâne, pentru că pe unele nici bătrâne nu merită să le numeşti.
Să zică merci că au ajuns la vârsta la care au ajuns, unele cu pensii mai mari decât salariile părinţilor noştri!