“Ca şi” turmă suntem cool

     În fiecare zi, bă, da’ în fiecare zi trebuie să aud măcar pe cineva folosind expresia “ca şi” într-un context care zgârie urechea şi externă şi internă.

     Nu e vorba de boschetarul de doarme pe bancă la Armata Poporului, nu e vorba de o tanti care strigă prin cartier cât o ţin plămânii “Sticleeeee cumpăăărăăăăm!”, nu e vorba de femeia de serviciu cu care schimb două vorbe (Bună dimineaţa! – ‘Neaţa!). Dacă ar fi vorba de ăştia mi-aţi spune: “Bine, bă, că vorbeşti tu corect!” şi ar fi pe bună dreptate. Dar nu, nu e vorba de personajele enumerate mai sus. E vorba de studenţi, oameni din televiziune, oameni de afaceri, profesori universitari şi lista poate continua cu oameni care poate au mult mai multe cunoştinţe decât mine.

     Toţi vor să pară interesanţi, că altă explicaţie eu n-am găsit, împrumutând jeguri de expresii cum ar fi “ca şi-ul” ăsta enervant şi grotesc. Un exemplu întâlnit destul de des la PROFESORII UNIVERSITARI ar fi “Eu, ca şi profesor… mă tai cu lama” sau “Tu, ca şi meneger, ai de îndeplinit următoarele…”. Vă sună bine, ă?

     La TV nu mai zic de câte ori aud pe zi jegul ăsta de expresie, care unora li se pare “cool”. Cel mai des întâlnită la comentatorii sportivi. “Gigi Becali, ca şi patron…”, “Steaua, ca şi echipă…”.

     Ia vezi domnu’ comentator, poţi să zici fraza asta pe post? “Eu sunt ca şi ceilalţi colegi, vreau să par interesant, drept urmare mă exprim în băşini!”. Şi e şi corectă propoziţia, ia vezi poţi?

PS: Mai sunt unii care folosesc neologisme. Nu contează că spun un mare căcat şi nu are sens, dar au folosit un cuvânt “mişto”. Vezi Ionuţ Dolănescu aka poluţie. Când nu ştii să foloseşti cuvinte mai grele, foloseşte de-astea uşoare, nu se supără nimeni, mai ales dacă nu faci greşeli. Eu aşa fac. Cred!