Blogul se mută

     După vreun an şi ceva de descărcat frustrări aici, am reuşit să trec blogul pe domeniu privat. Noua adresă a blogului este snapto.eu

     Deocamdată mai am de făcut multe chestii la el, până mă obişnuiesc etc…

     Rog abonaţii prin feed să schimbe adresa. Probabil o să şterg blogul vechi.

     Ne vedem dincolo. Mulţumesc frumos cititorilor, comentatorilor şi vizitatorilor!

ăbăăă… Coelho!

     Mă uitam la TV mai devreme. Aveam o durere de cap şi m-am aşezat în pat, altfel nu îl deschideam nici astăzi.

     Pe Antena 2 era Ilinca Vandici de vorbă cu presa, sau cam aşa ceva. Nu ştiam cine e aşa că am dat un search pe Google, prietenul meu cel mai bun, care îmi răspunde la aproape toate întrebările. Am aflat că este o blondă simpatică, cu ochii verzi şi am continuat să mă uit la emisiune.

     La un moment dat a venit vorba de cărţi citite. Am ajuns la concluzia că, în România, s-a creat o modă şi la cititul cărţilor. Ca să pari interesant, trebuie neaapărat să spui că citeşti Liiceanu sau Coelho. Neaapărat Alchimistul de la Coelho. Bineînţeles, acesta a fost şi răspunsul – Coelho, Alchimistul.

     Ca să pari şi mai interesant, şi aici e vorba de toţi interesanţii de pe la TV, trebuie neaapărat să îţi introduci în vocabular ticul “ăbăăă…” şi să-l foloseşti la fiecare răspuns pe care-l dai. Chiar dacă nu ai acest tic, trebuie să încerci să-l ai, te face să pari un om mai special. Pe dracu.

PS: Ăbăăă… Nu ştiu… Dar cred că mă duc să mă culc…

Nu păcătui!

     Mâine cică e mare păcat să meargă lumea la facultate, şcoală, serviciu. Mâine se doarme până la minim 13:00-14:00.

     La trezire se mănâncă ca porcul, respectiv scroafa.

     Eu n-am de gând să păcătuiesc!

Chitare, nu chitări!

     Vreau să-mi cumpăr o chitară nouă, şi, de câteva zile, mă tot uit pe diferite siteuri. Ca de obicei, nu înţeleg lucruri…

 

     Eşti o firmă, vinzi chitare, ai site. Dacă ai site, probabil tu sau, mă rog, cel care scrie pe site e român. Dacă e român, ar trebui să ştie limba română. Nu neaapărat să ştie să spună de ce conjugare e verbul “a cânta” sau mai ştiu eu ce analiză gramaticală, dar cât de cât acolo.

 

     Să revenim. Vinzi CHITARE, care chitarele astea au COARDE. Mă gândesc că ar trebui să ştii forma corectă a lucrurilor pe care le vinzi, nu? Spun astea pentru că aproximativ toate siteurile care vând aşa ceva au scris chitări şi corzi.

     Mai sunt vânzătorii din magazine. De exemplu în magazinul Muzica, de fiecare dată când cer COARDE pentru chitară, vânzătorul/vânzătoarea se uită cam ciudat la mine, ca şi când ar spune “De unde dracu a venit ăsta de le poceşte aşa?”, sau, câteodată chiar mi se răspunde cu întrebarea: “Corzi?”. Aş răspunde cu un: “NU, bă, COARDE, că aşa am citit eu în DEX, corzi să-i spui lu bunică-ta!”, dar mă abţin şi aprob.

Imbecilităţi de an nou (Pentru unii dintre cititori)

     La secţiunea “Contact”, am lăsat adresa mea de mail. Nu m-a deranjat până acum că multe persoane au bagat ID-ul meu în lista de messenger, cu unele chiar am reuşit să am conversaţii plăcute.

     De obicei nu ţin pe nimeni în listă dacă nu-mi este coleg/prieten/rudă şi-aşa mai departe. Nu suport să am in listă pe cineva pe care nu cunosc (decât dacă e fată, 90-60-90 etc. Glumesc, bineînţeles… )

     Aşa că, vă rog, nu mă mai băgaţi în lista de messenger dacă vă face plăcere să mă terorizaţi cu “interviuri” gen: Şi unde faci revelionu’? Da’ de ce? Ai prietenă? La ce oră te culci? Te speli des pe dinţi? Îţi place AC/DC? Dar Metallica? Ai auzit de Hendrix? Şi alte întrebări proaste…

     Zic asta pentru că mi s-au pus aproximativ toate întrebările de mai sus şi multe altele în genul lor. 

     Dacă mă bagi în listă pentru a mă întreba ceva, pentru a te ajuta cu ceva, sunt înţelegător, sunt om, te ajut dacă pot, cum pot, dar fără întrebări prosteşti. De exemplu am ajutat mulţi începători la chitară, pentru că şi eu am învăţat singur ce am învăţat şi ştiu cum e să nu-ţi spună nimeni nimic când ai nevoie. Dar ei nu mi-au pus întrebări idioate.

     De exemplu, azi, m-am trezit cu o duduie care dădea massuri întruna, pe lângă asta, e şi dobitoacă:

    

La mulţi ani!

     Probabil e ultima postare din anul acesta. Drept urmare:

     Vă urez un scurt “La mulţi ani!” Şi anul ce vine, să vă aducă doar împliniri, pe toate planurile. 

Despre Vanghelion

     Cum şi de ce să te duci cu 40 de buletine, să iei 40 de invitaţii la Vanghelion? Apoi să le vinzi la preţ foarte ridicat? Dar, mai ales, cum să cumperi invitaţii cu preţ foarte ridicat la Vanghelion?

     Încep din nou prin a-mi pune întrebări, pentru că nu înţeleg de ce, pur şi simplu nu înţeleg.

     De pe adevărul.ro, aflăm că au şi muzică bună – formaţia “Proconsult”. A auzit cineva de ea?

De ce să ieşi în stradă?

     De ce să ieşi în stradă de revelion? Nu pricep.

     Motivele pentru care ai ieşi în stradă de revelion ar fi următoarele:

     – Vrei concert

     Da’ de ce concert în noaptea de revelion? Poţi să mergi la concert în fiecare zi dacă vrei, sunt atâtea cluburi în care cântă formaţii bune. Să ieşi din casă, în noaptea de revelion, pentru ăştia? Doamne fereşte!

     - Vrei să vezi artificiile

     Le poţi vedea de la balcon, te poţi urca pe bloc. Se văd foarte bine, mai ales dacă e bloc de 8-10 etaje.

     - Vrei să fii afară cu prietenii, să te distrezi

     Poţi să te distrezi afară cu prietenii în fiecare zi. Nu mai bine îi chemi la tine, luaţi de băut/mâncat şi faceţi ceva frumos?

     Nu înţeleg pentru ce să ieşi în stradă de revelion. A, îţi place să stai în frig, să asculţi manele şi să-l auzi pe ţăranul de lângă tine: “Ce bună e asta, să moară mama!”? 

     Bine, atunci poţi ieşi în stradă! Distracţie plăcută!

Alb

     Când m-am trezit, de dimineaţă, dimineaţă fiind 13:30, am văzut că ningea. Ninge, bă )

     Da, ştiu, a mai nins, dar acum parcă vrea să se aşeze. Mă gândesc dacă să mă bucur că am zăpadă sau să mă revolt că n-am bocanci, dar văd eu ce fac până la urmă.

     Pe lângă că ninge:

     La mulţi ani Ştefanilor şi Ştefaniilor!

     Avem cel mai lung cârnat afumat

     Mai avem coadă de 5 Km pe DN1

     Golul anului în hochei

Ipocrizia de sărbători

     Am mari probleme. Nu pricep lucruri. Mă chinui, încerc să înţeleg, dar nu pot să pricep unele lucruri.

     O chestie pe care n-o pricep este: De ce îmi trimite lumea SMSuri copiate de pe internet?

     Mai devreme, făceam slalom printre blogări şi am fost oprit de mama, care m-a rugat să-i caut un mesaj de sărbători pe internet. Am întrebat-o dacă a rămas în pană de idei şi i-am mai spus frumos, să citească din nou toate mesajele primite şi să se gândească bine dacă îi plac mesajele pe care le-a primit, alea în genul “îţi doresc s-o ai pe Madonna ca vecină, Jeep-ul în faţa casei” sau ce mizerii de SMSuri mai sunt pe internet. După o discuţie pe tema asta, cu reluarea fiecărui mesaj în parte, cu râsete şi comentarii cârcotaşe, a ajuns şi ea la concluzia că e o mizerie să trimiţi mesaje copiate de pe internet. A luat telefonul şi a scris mesaje pentru fiecare în parte. Vă zic sigur că mama compune mult mai frumos decât ce se găseşte pe internet.

     Cum funcţionează logica mea, de meltean, bătut în cap, poate?

     Oricât de bine-scris, arătos, chipeş, înduioşător, excitant (excitant de sărbători? O iau razna), mişcător, impresionant, zguduitor, dramatic, spectaculos şi, desigur, lista poate continua, ar fi SMSul respectiv, mă va durea fix în cot (nici acolo) de SMSul respectiv.

     În primul rând, SMSul e copiat de pe internet, deci nu e scris de tine. Dacă nu e scris de tine, înseamnă că lucrurile pe care le-ai scris în SMS nu sunt din suflet, ba mai mult, există posibilitatea să nici nu ştii ce SMS mi-ai trimis.

     În al doilea rând, faptul că nu ai putut să-mi urezi ceva din suflet, îmi arată cât de important sunt pentru tine. E ca şi cum mi-ai spune “Na, bă, berbecule, vezi că n-am uitat de tine? Poftim de-aici un semeseu, dă sărbători!”

     De obicei nu ţin să primesc mesaje de sărbători. Dacă primesc, îmi place să primesc mesaje scurte, semnificative, dar nu mă supăr dacă nu îmi trimiţi. Un mesaj copiat de pe internet mă enervează la culme. Dacă nu-mi trimiţi mesaj, chiar nu mă supăr, nici eu nu prea trimit. Ori sun persoana căreia vreau să-i urez ceva, ori tac.

     Exemple de mesaje primite care într-adevăr mi-au plăcut. Şi sunt sincere. Exact aşa cum au fost scrise:

“Sarbatori fericite, sanatate si numai bine !”

“Craciun fericit!! Pupici multi si Sarbatori frumoase”

în rest, poveşti…