Scary

 

Despre viaţă

     Aş putea spune că viaţa este un căcat. Un căcat care, din când în când, mai miroase şi frumos.

     Prin urmare viaţa eu un căcat mai special.

Copaci…

  

 

Dragă… Procust?

… Taie-mi mâinile, taie-mi picioarele, taie-mi gândurile toate în două, dar nu te face că plouă. Taie-mi pletele, scoate-mi ochii, astupă-mi urechile cu dopuri, dar nu călca pe nervii mei cu tocuri. Fă-mă şi desfă-mă-n mii de bucăţele… Nu voi fi niciodată altceva decât sunt, un om ce se zbate între cer şi pământ!

Un vis folkist

     Când dorm, de obicei visez aberaţii, nicidecum lucruri la care mă gândesc sau întâmplări de care să fiu fericit. Acum două zile, subconştientul meu a încălcat regula şi m-a aruncat într-un vis frumos, un “vis folkist” .

     De ce vis folkist? Am visat că eram undeva la munte, exact ca-n reclamele de la Ciuc. Şi nu ştiu cum s-a făcut, că Mircea Baniciu era acolo. Am luat autograf, am cântat cu el la chitară (ţin minte şi ce cântec ) “Canarul”). Era atât de real, din păcate doar vis . Important e că m-am trezit fericit

Scriu un articol

     Scriu un articol şi cred că-l scriu degeaba. Sensul lui încă nu l-am descoperit, dar îl scriu.

     Când n-aveam blog, priveam la Zoso, întrebându-mă “ce-i ăla?”, acum ştiu, am şi eu “d-ăla”.

     Articolul este o însemnare măruntă (dacă-i stufoasă n-o citeşte nici dracu), e o scriere care spamează (sau nu).

     Ideea mi-a venit ascultând o melodie, în care doi oameni vorbesc depre cu totul altceva decât scriu eu aici.

     Am scris un articol, probabil l-am scris degeaba.

     Dacă eşti atent, chiar are sens!

Între om şi cer…

 

     Cel ce poartă blugi şi plete,

     Poate fi nonconformist.

     Mai degrabă este rocker,

     Însă, poate fi artist.

     Chiar de n-are bani şi-avere,

     Nu-i bogat nici moralist…

     Cred în el şi-s optimist!

Între om şi cer, nepătruns mister…

Curtea şcolii

     Bă, da’ ştiu că m-a apucat un dor al dracu’ de liceu, de foştii colegi, de clasele din liceu, de profesori, de chiuluri organizate şi neorganizate, de magazinul din liceu de la care nu cumpăram nimic (totuşi, mi-e dor de el), de CURTEA ŞCOLII.

     Drept urmare:

     Trăiam în filme, vedete rock ne visam
     În curtea şcolii
     Eram puşi pe şotii, pe fete de cozi le trăgeam
     În curtea şcolii.

     Chiuleam de la ore, la fotbal campion eram
     În curtea şcolii
     Mâncam prăjituri, făceam schimb de sandwichuri
     În curtea şcolii.

     Stau şi te astept în curtea şcolii
     Cât îmi doresc să te revăd
     Stau şi mă-ntreb, ne-am dat uitării
     Cât îmi doresc să te revăd.

O zi urâtă sau ziua perfectă?

     * Să plouă;

     * Să te trezeşti târziu;

     * Să rămâi toată ziua în pijamale;

     * Să vezi un film prost, plictisitor;

     * Să mănânci în mijlocul patului.

Revin luni! Aniversări…

     Revin luni. Munte.

     *Trântesc o melodie care ma obsedează de câteva zile:

     *Mulţumesc babei de la etajul 7, care lasă uşa deschisă la lift până-şi citeşte întreţinerea şi proştii coboară pe scări!

     *Mulţumesc Doamnei secretare, care mi-a dat adeverinţă, deşi n-aveam la mine ce-mi trebuia!

     *Mulţumesc fetei de pe stradă, care mi-a spus că sunt simpatic!

     *Mulţumesc boului de la semafor cu care m-am ciocnit. Defapt ăstuia nu-i mulţumesc.

     *Mulţumesc boului cu Dacia 1310 de-i sună alarma mereu (pentru ce dracu să ai alarmă pe o baragladină?), dar azi a fost bună, că dacă nu suna, nu mai ajungeam la facultate.

     *A şi mulţumesc vouă, care mă citiţi şi mulţumesc pentru comentariile pozitive, hai şi negative, că tot comentarii sunt :D

     Am zis astea, pentru că mâine, blogul meu aniversează singur (din păcate) vârsta de 1 an. ) Şi în loc să stau cu el, mă duc la alte aniversări.

      V-am lăsat până luni. I’ll be back >:)