Imbecilităţi de an nou (Pentru unii dintre cititori)

     La secţiunea “Contact”, am lăsat adresa mea de mail. Nu m-a deranjat până acum că multe persoane au bagat ID-ul meu în lista de messenger, cu unele chiar am reuşit să am conversaţii plăcute.

     De obicei nu ţin pe nimeni în listă dacă nu-mi este coleg/prieten/rudă şi-aşa mai departe. Nu suport să am in listă pe cineva pe care nu cunosc (decât dacă e fată, 90-60-90 etc. Glumesc, bineînţeles… )

     Aşa că, vă rog, nu mă mai băgaţi în lista de messenger dacă vă face plăcere să mă terorizaţi cu “interviuri” gen: Şi unde faci revelionu’? Da’ de ce? Ai prietenă? La ce oră te culci? Te speli des pe dinţi? Îţi place AC/DC? Dar Metallica? Ai auzit de Hendrix? Şi alte întrebări proaste…

     Zic asta pentru că mi s-au pus aproximativ toate întrebările de mai sus şi multe altele în genul lor. 

     Dacă mă bagi în listă pentru a mă întreba ceva, pentru a te ajuta cu ceva, sunt înţelegător, sunt om, te ajut dacă pot, cum pot, dar fără întrebări prosteşti. De exemplu am ajutat mulţi începători la chitară, pentru că şi eu am învăţat singur ce am învăţat şi ştiu cum e să nu-ţi spună nimeni nimic când ai nevoie. Dar ei nu mi-au pus întrebări idioate.

     De exemplu, azi, m-am trezit cu o duduie care dădea massuri întruna, pe lângă asta, e şi dobitoacă:

    

Copaci…

  

 

WordPress şti-e gramatică

     Dacă tot vorbeam despre analfabeţi, iată cum au scris cei de la WordPress cuvântul “introduceţi” în tema mea:

     Deci cum e?

     Eu introdu-c

     Tu introdu-ci

     El/Ea introd-uce

     Noi introduce-m

     Voi introduce-ţi

     Ei/Ele introd-uc?

     Cred că e mâna lu’ Vanghelie…

Despre analfabeţi…

     …găsiţi la snapto. Asta zice Google:

    

Părerea mea de… Blogăr?

Blogul mircea-badea.ro

     Toată lumea ştie că Mircea Badea are o părere nu tocmai bună despre blogări, ba chiar foarte proastă. Cu toate astea, el şi-a deschis blog.

     Toată lumea a reacţionat la fel: “Cum, bă, Badea blog? Badea nu e ăla care urăşte blogării?”. Apoi, Badea a scris un post, în care a spus că nu se consideră blogăr, cum nu se consideră nici jurnalist, nici analist politic. Lumea din nou a luat foc: “Cum, bă, nu se consideră blogăr, dar are blog? Urăşte blogării dar face parte din <blogosferă>?”.

     Răspunsul e simplu, din punctul meu de vedere, bineînţeles. Defapt să luăm nişte exemple: Eşti român, trăieşti printre români. Nu poţi să ai o părere proastă despre români dacă eşti român? Eşti zidar. Nu poţi să ai o părere proastă despre zidari? Din câte îmi aduc eu aminte, el chiar a explicat într-o emisiune de ce şi-ar face blog – Pentru “a le da peste nas unor blogări” şi pentru că ar putea avea o exprimare liberă (fără ca CNA să intervină).

Mai bine un videoblog

     Mulţi au spus că, prin scris, Badea nu ar avea acelaşi farmec ca la TV şi nu prea credeam asta. Dar cred că m-am înşelat. Am citit cele două posturi pe care le-a publicat pe blog şi drept să spun, m-am cam plictisit. Eu, şi cred că nu numai eu, nu sunt obişnuit cu Badea “ăla care scrie”, eu sunt obişnuit cu Badea ”ăla cu temperament coleric, de gesticulează, de-i face praf pe politicieni, de vorbeşte cu cameramanii şi cu tot ce mişcă prin studioul Intact”.

     În scris nu are farmec, chiar dacă foloseşte aceleaşi exprimări şi aceleaşi glume. Unde sunt expresiile feţei şi gesticulaţia? Poate dacă ar avea un videoblog…

     De exemplu, îmi place foarte mult să citesc ce scrie Mihai Bendeac. Umorul nu-i dispare în scris. Parcă l-aş auzi când îi citesc articolele.

Blogroll

     Îl citesc pe Badea, dar nu-l pun în blogroll. Nu îl pun, nu pentru că nu o să îl citesc. Folosesc blogrollul pentru a nu uita un link al vreunui blog. De pildă îl citesc zilnic pe Zoso sau pe Piticu, dar cum să le uiţi URLurile ăstora? Aşa şi cu Badea.

Aşteptăm şi Marius Tucă blog

PS: şi neaapărat Magda Ciumac blog! )

Cum adaugi filmuleţe pe wordpress

     Probabil aţi observat că platforma WordPress nu acceptă codul HTML decât la filmuleţele de pe youtube şi dailymotion. Mulţi şi-au pus întrebarea “Cum să adaug filmuleţe pe wordpress?“, bineînţeles în afară de cele de pe youtube. Mai jos aveţi paşii exacţi pentru a adăuga un filmuleţ pe blog:

     * Ai nevoie de un cont pe www.vodpod.com

     * Copiază codul HTML al filmuleţului pe care doreşti să-l adaugi pe blog.

     * Accesează siteul www.vodpod.com.

     * Click pe “Paste embed code”.

     * Lipeşte codul HTML al filmuleţului.

     * Click pe “Preview”.

     * Click pe “Post to blog” şi alege platforma WordPress.

     * Completează câmpurile “Blog URL”, “Username” (cel de la WordPress) şi “Password” (tot cea de la blog).

     * Click pe “Options” => “Get the code”.

     * Copy pe codul generat şi paste în interiorul articolului, în locul în care vrei să apară filmuleţul.

     Spor la treabă!

Ce bloguri mă plictisesc

     1). Bloguri de tip ”jurnal banal”

     De exemplu: “M-am trezit. Am mâncat. Nu m-am spălat, că nu era apă caldă. Am plecat, pe stradă m-a stropit un bou cu maşina. M-am întâlnit cu Antoaneta şi am intrat in MC. Ce ne-am mai distrat! Ce zi frumoasă!”

     2). Bloguri de ştiri cu articole de 10000 de rânduri

     Oricât m-ar interesa subiectul, nu citesc. Caut în altă parte. Oamenii care citesc bloguri de ştiri, vor ceva scurt şi cuprinzător. Mulţi citesc bloguri de la serviciu, deci, cine dracu’ stă să citească pagini şi pagini?

     3). Bloguri care comentează hi5ul

     Dacă pitzipoanca.org şi cocalari.com au foarte mulţi vizitatori, voi, ăştia care îi copiaţi, nu veţi avea. Lumea nu vrea să intre pe 20 de siteuri pe care se face acelaşi lucru – se comentează hi5ul. Lumea intră pe cele două precizate mai sus, pentru că astea au fost primele şi comentariile de la unele poze sunt făcute cu umor.

Scriu un articol

     Scriu un articol şi cred că-l scriu degeaba. Sensul lui încă nu l-am descoperit, dar îl scriu.

     Când n-aveam blog, priveam la Zoso, întrebându-mă “ce-i ăla?”, acum ştiu, am şi eu “d-ăla”.

     Articolul este o însemnare măruntă (dacă-i stufoasă n-o citeşte nici dracu), e o scriere care spamează (sau nu).

     Ideea mi-a venit ascultând o melodie, în care doi oameni vorbesc depre cu totul altceva decât scriu eu aici.

     Am scris un articol, probabil l-am scris degeaba.

     Dacă eşti atent, chiar are sens!

Ca să fii în topul 10 pe wordpress

     De fiecare dată când se întamplă ceva (un eveniment, un fenomen al naturii sau orice altceva), traficul cel mai mare îl au cei care scriu despre acel ceva.

     Dacă vrei să ai trafic, scrie despre ce se întamplă în momentul în care scrii:

     – Vedeta X a înjurat vedeta Z;

     – Plouă, ninge, e cutremur, e Simona Sensual la TV;

     – Ana Birchall şi-o ia la… Hai să zicem că şi-o trage, Andreea Antonescu şi-o trage şi ea;

     – Fals! Ana Birchall nu şi-o trage, protagonista filmului e alta;

     – Piţurcă trişează la cazinou;

     – Mihaela şi Dani şi-au tras-o şi ei.

     Şi exemplele pot continua.

     N-ar fi deranjant dacă articolele din topul 10 al zilei, pe wordpress, ar fi nişte articole despre evenimentul cel mai important, petrecut în acea zi, dar să fie de bun simţ, o părere pertinentă, un lucru nou în plus.

     Să zicem că faci asta pentru trafic. La ce îţi foloseşte traficul din ziua respectivă, dacă tu n-ai reclame pe blog? Oricum, ăia care au venit pe blog, au venit din greşeală. Au citit, te-au înjurat de morţi (că e a 3423423 oară când citesc acelaşi lucru) şi au plecat. PA! Nu se mai întorc!

     “Cine he pă primu’ loc? Hadi, Hadi…”

Blogul, oglinda personalităţii fiecăruia?

     Unii îşi deschid blog pentru a face bani, alţii îl folosesc ca pe un jurnal online, alţii îl folosesc în scopuri publicitare, pentru a-şi promova un produs, magazin şi-aşa mai departe, alţii scriu proză, poezii, alţii au blog din simplul fapt că le place să scrie.

     Indiferent care ar fi scopul creării unui blog şi indiferent de ce subiecte tratează respectivul blogger, personalitatea acestuia iese la iveală. Poate că nu sută la sută, dar pe-aproape.

     Blogurile de ştiri, informare

     În general, cei care care utilizează blogul cu scopul de a informa, nu o fac gratis. Şi nu e de condamnat. Cine ar fi prost să informeze publicul fără a primi ceva în schimb? Aşadar, la bloggerii care informează, vedem tot felul de bannare şi reclame Adsense.

     Dacă informează cu ştiri şi altele, asta nu însemană că nu îţi poţi da seama ce fel de om e blogerul respectiv. Calităţile, defectele şi felul său de a fi, reies fie din modul în care scrie scrie ştirea, fie din părerile pe care le are despre ştirea respectivă, fie din răspunsurile pe care le dă cititorilor şi poate reies chiar din felul cum arată tema şi aspectul blogului.

     Blogurile tip jurnal

     Bloggerii care deţin un asemenea jurnal, probabil că arată cel mai bine ce fel de personalitate au, intenţionat sau neintenţionat.

      Blogurile muzicale

     Acele bloguri în care autorul postează melodii şi versuri de melodii, am întâlnit asta adesea la blogurile de folk, poate pentru că folkul se bazează pe poezie. Şi aici, personalitatea iese bine la iveală, din răspunsurile la întrebările şi comentariile cititorilor, din starea pe care o ai tu ca cititor al blogului său, din melodiile şi versurile postate.

     Am dat doar trei exemple, dar sunt foarte multe feluri de blogging din care reiese personalitatea fiecărui blogger. Blogul oferă utilizatorului posibilitatea de a fi el însuşi, pentru că nu are de ce să se teamă, nu are de ce să îi fie jenă şi-aşa mai departe.

     Eu recunosc că prin intermediul blogului de cele mai multe ori sunt eu cu-adevărat. Asta nu înseamnă că în realitate nu sunt aşa. Dar aici nu există nicio sfială. Şi probabil aşa se întâmplă cu toţi care folosesc blogurile, indiferent de scopul creării.

     Mai sunt de părere că toţi ar trebui să avem câte un blog, aşa am afla mult mai multe despre prietenii sau viitorii prieteni.