Toată lumea ştie că Mircea Badea are o părere nu tocmai bună despre blogări, ba chiar foarte proastă. Cu toate astea, el şi-a deschis blog.
Toată lumea a reacţionat la fel: “Cum, bă, Badea blog? Badea nu e ăla care urăşte blogării?”. Apoi, Badea a scris un post, în care a spus că nu se consideră blogăr, cum nu se consideră nici jurnalist, nici analist politic. Lumea din nou a luat foc: “Cum, bă, nu se consideră blogăr, dar are blog? Urăşte blogării dar face parte din <blogosferă>?”.
Răspunsul e simplu, din punctul meu de vedere, bineînţeles. Defapt să luăm nişte exemple: Eşti român, trăieşti printre români. Nu poţi să ai o părere proastă despre români dacă eşti român? Eşti zidar. Nu poţi să ai o părere proastă despre zidari? Din câte îmi aduc eu aminte, el chiar a explicat într-o emisiune de ce şi-ar face blog – Pentru “a le da peste nas unor blogări” şi pentru că ar putea avea o exprimare liberă (fără ca CNA să intervină).
Mai bine un videoblog
Mulţi au spus că, prin scris, Badea nu ar avea acelaşi farmec ca la TV şi nu prea credeam asta. Dar cred că m-am înşelat. Am citit cele două posturi pe care le-a publicat pe blog şi drept să spun, m-am cam plictisit. Eu, şi cred că nu numai eu, nu sunt obişnuit cu Badea “ăla care scrie”, eu sunt obişnuit cu Badea ”ăla cu temperament coleric, de gesticulează, de-i face praf pe politicieni, de vorbeşte cu cameramanii şi cu tot ce mişcă prin studioul Intact”.
În scris nu are farmec, chiar dacă foloseşte aceleaşi exprimări şi aceleaşi glume. Unde sunt expresiile feţei şi gesticulaţia? Poate dacă ar avea un videoblog…
De exemplu, îmi place foarte mult să citesc ce scrie Mihai Bendeac. Umorul nu-i dispare în scris. Parcă l-aş auzi când îi citesc articolele.
Blogroll
Îl citesc pe Badea, dar nu-l pun în blogroll. Nu îl pun, nu pentru că nu o să îl citesc. Folosesc blogrollul pentru a nu uita un link al vreunui blog. De pildă îl citesc zilnic pe Zoso sau pe Piticu, dar cum să le uiţi URLurile ăstora? Aşa şi cu Badea.
De exemplu: “M-am trezit. Am mâncat. Nu m-am spălat, că nu era apă caldă. Am plecat, pe stradă m-a stropit un bou cu maşina. M-am întâlnit cu Antoaneta şi am intrat in MC. Ce ne-am mai distrat! Ce zi frumoasă!”
2). Bloguri de ştiri cu articole de 10000 de rânduri
Oricât m-ar interesa subiectul, nu citesc. Caut în altă parte. Oamenii care citesc bloguri de ştiri, vor ceva scurt şi cuprinzător. Mulţi citesc bloguri de la serviciu, deci, cine dracu’ stă să citească pagini şi pagini?
3). Bloguri care comentează hi5ul
Dacă pitzipoanca.org şi cocalari.com au foarte mulţi vizitatori, voi, ăştia care îi copiaţi, nu veţi avea. Lumea nu vrea să intre pe 20 de siteuri pe care se face acelaşi lucru – se comentează hi5ul. Lumea intră pe cele două precizate mai sus, pentru că astea au fost primele şi comentariile de la unele poze sunt făcute cu umor.
De fiecare dată când se întamplă ceva (un eveniment, un fenomen al naturii sau orice altceva), traficul cel mai mare îl au cei care scriu despre acel ceva.
Dacă vrei să ai trafic, scrie despre ce se întamplă în momentul în care scrii:
– Vedeta X a înjurat vedeta Z;
– Plouă, ninge, e cutremur, e Simona Sensual la TV;
– Ana Birchall şi-o ia la… Hai să zicem că şi-o trage, Andreea Antonescu şi-o trage şi ea;
– Fals! Ana Birchall nu şi-o trage, protagonista filmului e alta;
– Piţurcă trişează la cazinou;
– Mihaela şi Dani şi-au tras-o şi ei.
Şi exemplele pot continua.
N-ar fi deranjant dacă articolele din topul 10 al zilei, pe wordpress, ar fi nişte articole despre evenimentul cel mai important, petrecut în acea zi, dar să fie de bun simţ, o părere pertinentă, un lucru nou în plus.
Să zicem că faci asta pentru trafic. La ce îţi foloseşte traficul din ziua respectivă, dacă tu n-ai reclame pe blog? Oricum, ăia care au venit pe blog, au venit din greşeală. Au citit, te-au înjurat de morţi (că e a 3423423 oară când citesc acelaşi lucru) şi au plecat. PA! Nu se mai întorc!
Unii îşi deschid blog pentru a face bani, alţii îl folosesc ca pe un jurnal online, alţii îl folosesc în scopuri publicitare, pentru a-şi promova un produs, magazin şi-aşa mai departe, alţii scriu proză, poezii, alţii au blog din simplul fapt că le place să scrie.
Indiferent care ar fi scopul creării unui blog şi indiferent de ce subiecte tratează respectivul blogger, personalitatea acestuia iese la iveală. Poate că nu sută la sută, dar pe-aproape.
Blogurile de ştiri, informare
În general, cei care care utilizează blogul cu scopul de a informa, nu o fac gratis. Şi nu e de condamnat. Cine ar fi prost să informeze publicul fără a primi ceva în schimb? Aşadar, la bloggerii care informează, vedem tot felul de bannare şi reclame Adsense.
Dacă informează cu ştiri şi altele, asta nu însemană că nu îţi poţi da seama ce fel de om e blogerul respectiv. Calităţile, defectele şi felul său de a fi, reies fie din modul în care scrie scrie ştirea, fie din părerile pe care le are despre ştirea respectivă, fie din răspunsurile pe care le dă cititorilor şi poate reies chiar din felul cum arată tema şi aspectul blogului.
Blogurile tip jurnal
Bloggerii care deţin un asemenea jurnal, probabil că arată cel mai bine ce fel de personalitate au, intenţionat sau neintenţionat.
Blogurile muzicale
Acele bloguri în care autorul postează melodii şi versuri de melodii, am întâlnit asta adesea la blogurile de folk, poate pentru că folkul se bazează pe poezie. Şi aici, personalitatea iese bine la iveală, din răspunsurile la întrebările şi comentariile cititorilor, din starea pe care o ai tu ca cititor al blogului său, din melodiile şi versurile postate.
Am dat doar trei exemple, dar sunt foarte multe feluri de blogging din care reiese personalitatea fiecărui blogger. Blogul oferă utilizatorului posibilitatea de a fi el însuşi, pentru că nu are de ce să se teamă, nu are de ce să îi fie jenă şi-aşa mai departe.
Eu recunosc că prin intermediul blogului de cele mai multe ori sunt eu cu-adevărat. Asta nu înseamnă că în realitate nu sunt aşa. Dar aici nu există nicio sfială. Şi probabil aşa se întâmplă cu toţi care folosesc blogurile, indiferent de scopul creării.
Mai sunt de părere că toţi ar trebui să avem câte un blog, aşa am afla mult mai multe despre prietenii sau viitorii prieteni.
*Trântesc o melodie care ma obsedează de câteva zile:
*Mulţumesc babei de la etajul 7, care lasă uşa deschisă la lift până-şi citeşte întreţinerea şi proştii coboară pe scări!
*Mulţumesc Doamnei secretare, care mi-a dat adeverinţă, deşi n-aveam la mine ce-mi trebuia!
*Mulţumesc fetei de pe stradă, care mi-a spus că sunt simpatic!
*Mulţumesc boului de la semafor cu care m-am ciocnit. Defapt ăstuia nu-i mulţumesc.
*Mulţumesc boului cu Dacia 1310 de-i sună alarma mereu (pentru ce dracu să ai alarmă pe o baragladină?), dar azi a fost bună, că dacă nu suna, nu mai ajungeam la facultate.
*A şi mulţumesc vouă, care mă citiţi şi mulţumesc pentru comentariile pozitive, hai şi negative, că tot comentarii sunt :D
Am zis astea, pentru că mâine, blogul meu aniversează singur (din păcate) vârsta de 1 an. ) Şi în loc să stau cu el, mă duc la alte aniversări.
Dacă blogul e gratis, de ce să nu aibă oricine blog? Nu contează că nu ştii să scrii în propria ta limbă, nu contează că eşti penibil(ă) şi aberezi, nu contează că tu eşti mai încuiat(ă) decât cei pe care-i critici, contează că ai blog şi scrii pe el.
De exemplu unii scriu despre bătăile din plaza şi despre cât de mare era lanţul pe care îl purta cocalarul implicat în scandal şi despre ce spune Mircea Badea la adresa cocalarilor. Bun, până aici e bine. Dar dacă tot ai scris despre cocalarii din plaza şi despre cât de proşti sunt nu ar fi frumos să scrii corect gramatical? Dar cum să scrii corect gramatical? Adică fara “tz”? Adică fără “……..” Adică fară “oo” in loc de “u”? Fără sa mai fii cool? Da bă/fă prostule/proasto!!!
Mai mult, analfabeţii au învăţat să şteargă comentariile şi dacă-i faci analfabeţi îţi sterg comentariul, să nu vadă lumea că ai spus adevărul.
Evident că articolul nu se referă la cineva anume, l-am scris aşa că poate se simte vreun/vreo analfabet/analfabetă.
N-am murit, n-am baut prea mult de Paşte şi nu m-am mai ridicat, nu m-am mutat de pe Pământ, n-am păţit nimic, doar că a fost cu Paştele cu ce-a mai fost şi n-am mai dat de mult pe blog. Dar de azi am revenit şi cu ocazia aceasta – Bine v-am regăsit!
)
