Copaci…

  

 

Să ne mai râdem (1): Top “strigăte”

     Întotdeauna am fost fascinat de strigătele ce se aud pe stradă, mai rare în ultimul timp, ce-i drept. Ordinea e întâmplătoare:

     1). “Sticleeee, cumpărăăăăm!!!

     Asta o auzeam mai des când stăteam în Ferentari. Da, acolo am copilărit! Pe la 9:00-10:00, eram trezit de o “fustă-nflorată”, care striga cât o ţineau plămânii.

     Bineînţeles, eu ar fi trebuit să ies pe geam şi să mă confrunt cu duduia:

     – Doamnă, vă rog frumos, aşa ceva nu se face… Zgomotul ieşit din ale dumneavoastră corzi vocale nu fac bine cetăţenilor care încearcă să doarmă şi să se odihnească la această oră matinală. Dar o potolea câte un vecin mai coleric (cine nu e coleric în Ferentari?):

     – Făăă, da’ mai taci în p…uşca mea din gură, că-mi doarme copilu’! Eee, a dracu să fii dă cioară.

     2). Fiare veeechi, baterii looom!!!

     Am auzit şi în Bucureşti asta, dar, de cele mai multe ori o auzeam la ţară, tot în copilărie, când îmi mai petreceam vacanţa acolo. (Mai un fotbal, mai cu vaca). Nu, nu glumesc . Pe lângă că stau în Bucureşti, ştiu să scriu şi să citesc, am plete, blog şi sunt student, ştiu şi să merg cu vaca pe izlaz, ştiu şi să înjur ca la uşa cortului, sunt familiarizat cu tot felul de oameni şi de caractere. Bineînţeles, eu, fiind calculat, aleg ce e mai bun din tot. Glumesc, fi-mi-ar modestia a dracu! )

     3). Trei la zece mii, numai trei la zece mii…

     Asta cred că a auzit-o oricine. Nici n-are nevoie de descriere.

     4). Şerveţele parfumate aveeeem…

     O aud în fiecare zi în tramvai, a devenit “hit”. Toată lumea vinde şerveţele…

     5). Leucoplast cu rivanol aveeem…

     Tot m-am gândit, cine cumpără aşa ceva pe stradă?

Va urma! Restul de cinci, într-un alt post.

‘r-ar ale dracului de alegeri!

     Când plec spre facultate ocolesc multele corturi în care se desfăşoară “mituirea trecătorilor”, aud muzica din popor (“Doamne ocroteşte-i păăă romââââni…”) care se aude din “maşinile electorale”, blocurile sunt pictate cu imbecilităţi de tot râsul gen “ei cu ei, noi cu voi“.

     Până nici uşile oamenilor nu sunt iertate de campanie:

     Păi e frumos?

Ziua “fecioarei de fier”

     4 august 2008 se anunţa o zi mare, ziua pe care o aşteptam de foarte mult timp. Am plecat de-acasă pe la 4 şi ceva. Am ajuns în staţie la 136. Câţiva m-au întrebat de bilete (dacă mai sunt la stadion, cat or costa şi altele despre concert).

     Am mai dat de câţiva fani în maşină, care nu ştiau să ajungă la stadion (probabil nu erau din Bucureşti). Le-am arătat drumul şi m-am dus să schimb nişte bani. Calea 13 septembrie era populată de plete cu tricouri negre inscripţionate “Iron Maiden” şi nu numai. Unii oameni erau miraţi, nu prea inţelegeau ce se întâmplă, unii mai tineri râdeau cu gura până la urechi şi simulau un headbanging (c-aşa se glumeşte în Bucureşti). Nici nu am numărat câţi oameni treceau pe lângă mine şi citeau miraţi: Ir…o…n Maai…den (Da, bă, prostule, Iron Maiden, ştii să citeşti!).

Intrarea

     Cu intrarea s-a întârziat puţin, dar primii 2000 de fani, printre care m-am numărat şi eu, au fost “răsplătiţi” cu câte un jeton - Un jeton valora 2,5 lei, iar berea costa două jetoane (5 lei), cum a fost la Metallica.

     M-am aşezat cât am putut de aproape şi mi-am savurat berea, aşteptând trupele din deschidere.

Lauren Harris

     Când a urcat pe şcenă, am rămas puţin “gură cască” (Mamă ce fată are Steve ăsta ), probabil ăia din primele rânduri salivau).

     Instrumentiştii plini de viaţă şi cu chef, Lauren şi ea parcă, dar nu a fost ceva nemaipomenit (poate că nu-mi place mie genul). O voce de fetiţă cuminte… Mă rog, pentru prima trupă care a deschis showul mi s-a părut cât de cât OK.

     Trooper

     Au mulţumit publicului şi le-au fost recunoscători – “Datorită vouă suntem aici!”. Fanii au cântat versurile împreună cu trupa. Coiotu le-a adresat fanilor un “Bună seara prieteeeeni!!!”, după stilul Iris.

     Costumaţie nouă pentru Trooper… În sfârşit… Se anunţa o seară mare pentru că mai era foarte puţin până ce legenda Iron Maiden trebuia să urce pe şcenă.

Iron Maiden

     Ecranele au pornit. Se puteau vedea poze şi filmări din turneu cu formaţia Iron Maiden.

     Showul a început şi fanii “au sărit în aer”, aceştia cântând versurile pe tot parcursul concertului. E imposibil de reprodus în cuvinte care era atmosfera acolo. Poate că cel mai bun concert al anului în România.

     Care mai de care se ridica pe vârfuri să-l vadă pe Eddie când a ieşit pe scenă cu arma în mână, cum Bruce Dickinson alerga pe scenă de la un capăt la altul, cum flutura steagul şi cum îşi “juca rolul” în minunata “piesă”, care a ţinut aproximativ două ore.

     Fiind chemaţi de fani, membrii Iron Maiden s-au întors pe scenă de două ori. Publicul ar fi fost în stare să stea pe stadion toată noaptea, dar din păcate nu era posibil.

     S-a văzut ca Bruce Dickinson, împreună cu ceilalţi membri, s-au simţit extraordinar, iar publicul deasemenea.

     Ar mai fi multe de spus, cei care au fost prezenţi ştiu asta. A fost şi s-a dus, aşteptăm şi AC/DC la anul şi putem să rămânem cu sufletul împăcat.

     Toată lumea fericită

     Şi când spun toată lumea fericită, nu mă refer doar la cei care au fost la concert.

     Am urcat in 136. Cam goală maşina, mai erau 2-3 persoane prin spate. La prima staţie se urcă o gaşcă de 7-8 tuciurii, cu tricourile pe umăr de la căldură. Se aşează care cum apucă vorbind tare şi făcând seminţe şi floricele pe jos. Unul dintre ei mă întreabă:

     – Auzi, ai fost la airon me, ăştia?

     – Da!

     – Auzi, da’ ăştia sunt satanişti d-ăia?

     – Nu, sunt rockeri!

     – Aaa… şi ce înseamnă asta “\m/”, că am văzut la toţi?

     I-am dat un răspuns simplu, încercam să evit discuţia:

     – Rock!

     – Aaa… bine…

     Se apropia staţia unde trebuiau să coboare cocalarii. Coboară… Nu închide şoferul bine uşa că îi văd pe toţi cum făceau semnul rock on şi strigau spre mine “airon me!”, fericiţi că au învăţat ceva nou.

     Încă un concert metal în Bucureşti şi se dau maneliştii pe heavy-metal.

     O seară spectacol, deci.

     SCREAM FOR MEEE ROMANIAAA!!! \m/

 

Poze: www.metalhead.ro

Poze Iron Maiden Bucureşti

     Poze de la concertul Iron Maiden în Bucureşti AICI. Revin mâine cu povestiri (defapt azi, că e trecut de 00:00), acum trebuie să dorm .

Vrei Metallica în România din nou?

     Atunci semnează ACEASTĂ petiţie. S-au adunat aproape 600 de semnături.

UPDATE: Semnează şi petiţia pentru AC/DC !!!

Poze Metallica Bucureşti

     Poze de la concertul Metallica pe stadionul Cotroceni AICI.

Test grilă

Despre MC DOnald’s 15 iulie 2008

1). Cum se numesc 3 fete, care la ora 00:00, stau în MC Donald’s şi râd în hohote?

a). piţipoance în căutare de… hai să spunem piţipoance şi-atât. b). varianta a

2). Cum se numeşte o fată dintre alea 3 de mai sus, care se aşează la masa ta şi se bagă în seamă, deşi tu nu vrei să porţi o discuţie cu ea?

a). piţipoancă insistentă. b). piţipoancă insistentă c). şi a şi b

3). De ce mănâncă atât de mult piţipoancele, deşi sunt “plinuţe”?

a). de proaste b). că sunt proaste c). pentru că sunt prea proaste

Şi un sfat mai agresiv: Dacă eşti ţărancă proastă, stai acasă, că se găseşte unu să “glumească cu tine” şi te văd la Realitatea TV.

Biletele la Metallica din nou suplimentate

     Biletele la concertul Metallica de pe Stadionul Cotroceni s-au suplimentat pentru a treia oară. Via

     Aşa. Şi unde încape atâta lume? De la ce oră trebuie să fii la stadion? Înţeleg foamea de bani, dar să faci lumea să se omoare?

     Arată a bătaie de joc.

Deja m-am săturat

     De o zi sunt iar în Bucureşti şi deja m-am plictisit.

     Vreau înapoi la munte, înapoi în cort, înapoi lângă foc, să stau în picioarele goale pe iarbă şi să n-am nici o grijă. Seara, să stau întins pe iarbă şi să aud cum ceilalţi fredonează versuri din Pasărea Colibri. Să n-am semnal la telefon şi să nu mă caute nimeni şi multe alte chestii pe care le-aş face din nou dar n-am cum din faţa calculatorului.

     Da’ las’ că mai e mult din vară…