Din ce în ce mai multe filme româneşti despre droguri şi în general despre viaţa de căcat a românilor, toate deprimante, fie că sunt de scurt metraj, fie că sunt de lung metraj.
Probabil ştim toţi situaţia din ţară, nu cred că mai e nevoie de filme în genul ăstora, avem destule. Dar din astea se fac cei mai mulţi bani – vezi Moartea Domnului Lăzărescu.
Am văzut la Piticu un trailer la filmul Trip. N-o să mă uit la film.
Un om care nu crede în dragostea de lungă durată, până la un moment dat, când o întâlneşte pe “ea”. Ea, din păcate, se poate bucura de dragoste doar pentru o perioadă scurtă de timp.
O dramă dintr-o toamnă târzie aş putea să spun, care surprinde plăcut, atât prin peisajele tomnatice, cât şi prin iubirea ce se înfiripă intre cei doi. O dramă care impresionează şi care te face să visezi. Visarea se amplifică atunci când apar imaginile unui New York privit de sus, pe muzica “ruginită” care se aude pe fundal.
O comedie muzicală pe ritmuri Rock’n'Roll, care m-a binedispus. Poate că a compensat Camp Rock (aici numele filmului are rost).
Descrierea mea ar fi – Un baterist dus cu pluta (departe, departe), plin de viaţă, imatur (parcă nu-mi place cuvântul) şi cu chef de cântat, care şi-a îndeplinit obiectivul.
Când am văzut cum se numeşte filmul (Camp Rock), am crezut că o să privesc fericit la o comedie romantică, pe ritmuri de rock’n'roll. Ar fi fost un film ideal pentru relaxare şi bună dispoziţie. Chiar nu înţeleg de ce filmul se numeşte Camp ROCK, probabil pentru reclamă şi alte chestii la care eu mă pricep foarte puţin, chiar deloc.
“Camp Rock” focalizeaza pe povestea unei adolescente foarte talentata, Mitchie Torres, dornica sa devina cantareata pop.
Nasol, nu?
Comedie? Nu prea. Muzical? Da, dar mult pop. Filmul ar fi fost perfect daca se numea Camp Pop. Romantic? Hă!? La un moment dat, îmi venea să ţip: “Da’ pup-o, bă, retardatule, că io am plătit bilet!”, dar mi-am dat seama că-s acasă şi m-aud vecinii. Familie? Da. Cred că ăsta ar fi genul care i s-ar potrivi cel mai bine filmului.
Au fost câteva faze care mi-au plăcut, de pildă când a cântat el melodia la chitară (când aud chitara acustică, intru în transă), când erau ei în canoe (era locul foarte frumos, nu că îmi plăceau replicile lor, ei puteau să lipsească din peisaj) şi poate au mai fost.
Aceleaşi nemulţumiri pe care le am la cam toate filmele cu americani – Deşi au case mari şi 3 şifoniere pline cu îmbrăcăminte, ei nu se ajung foarte bine cu banii.
În ciuda tuturor aspectelor negative, filmul parcă a avut ceva, care m-a binedispus. Încă nu ştiu ce. Poate că m-a enervat pe mine numele sau încadrarea la genurile care nu se potrivesc filmului.
De ce, în ultima perioadă, am văzut doar comedii şi drame?
Pentru că nu traversez o perioadă tocmai bună (am zis că scriu un post pe tema asta, dar mai bine nu, chiar n-are rost), iar filmele de comedie se presupune că m-ar înveseli. Din drame, de obicei, mai înveţi câte ceva. Unele te ajută să vezi şi cealalte părţi ale vieţii.
De ce scriu puţin despre filme?
Nu sunt critic de film, nu sunt specialist, nu sunt nimic. Sunt un simplu om, care vede un film şi îşi spune părerea. E ca şi când te întreabă un prieten/amic/coleg, dacă ţi-a plăcut filmul, ce nu ţi-a plăcut la el, ce notă i-ai da, etc.
în rolurile principale:
Heather Graham, Mia Kirshner
Gen:
Comedie
Un film slab despre “el” şi “ea”. Banal – “Ea” află că mai are o lună la dispoziţie pentru a rămâne însărcinată, altfel nu va mai putea face copii vreodată. De menţionat că înainte să afle asta, “ea” se ceartă cu “el”. La aflarea acestei veşti, “ea” porneşte în căutarea unui bărbat cu care să facă un copil. Se împacă cu ”el-ul” ei la timp, în final totul se termină cu bine. Faze comice? Unde?
L-am văzut acum vreo două săptămâni, cred. L-am avut în “drafts” şi acum am avut timp să-l pun. Urmează altul, tot din “drafts”.
E a doua oară când văd filmul. Prima oară l-am văzut acum un an sau doi, nu mai reţin exact. Acum l-am văzut la TV, pe Prima TV. De fiecare dată m-am amuzat la maxim, m-am simţit foarte bine după film, de data asta chiar am luat chitara în mână după vizionare .
Filmul îţi dă energie, te binedispune şi te scapă de stres, cel puţin eu asta am simţit atât în timpul cât şi la sfârşitul filmului.
Jack Black, component al formaţiei Tenacious D, este genial din toate punctele de vedere (şi bun actor şi bun muzician şi bun umorist şi multe altele cred). Dă o energie pozitivă şi te face să zâmbeşti chiar dacă ai avut o zi proastă.
Copiii din film sunt excepţionali, simpatici şi cu umor – asemenea “profesorului”.
O parodie la adresa filmelor cu adolescenţi. Personaje haioase, faze comice etc. Nu prea agreez parodiile la adresa filmelor dacă acestea nu se numesc Scary Movie. Totuşi mi-a plăcut filmul şi cine nu l-a văzut poate să o facă, filmul merită văzut şi cred că binedispune.