Vreau să-mi cumpăr o chitară nouă, şi, de câteva zile, mă tot uit pe diferite siteuri. Ca de obicei, nu înţeleg lucruri…
Eşti o firmă, vinzi chitare, ai site. Dacă ai site, probabil tu sau, mă rog, cel care scrie pe site e român. Dacă e român, ar trebui să ştie limba română. Nu neaapărat să ştie să spună de ce conjugare e verbul “a cânta” sau mai ştiu eu ce analiză gramaticală, dar cât de cât acolo.
Să revenim. Vinzi CHITARE, care chitarele astea au COARDE. Mă gândesc că ar trebui să ştii forma corectă a lucrurilor pe care le vinzi, nu? Spun astea pentru că aproximativ toate siteurile care vând aşa ceva au scris chitări şi corzi.
Mai sunt vânzătorii din magazine. De exemplu în magazinul Muzica, de fiecare dată când cer COARDE pentru chitară, vânzătorul/vânzătoarea se uită cam ciudat la mine, ca şi când ar spune “De unde dracu a venit ăsta de le poceşte aşa?”, sau, câteodată chiar mi se răspunde cu întrebarea: “Corzi?”. Aş răspunde cu un: “NU, bă, COARDE, că aşa am citit eu în DEX, corzi să-i spui lu bunică-ta!”, dar mă abţin şi aprob.
Am observat că “e cool” să foloseşti expresii şi cuvinte în engleză.
Parcă şi aud: “Bine, bă, că eşti tu patriot…”. Dar nu e vorba de asta, mă cam doare-n cot de patriotism. Însă, mi se pare normal, atât timp cât eşti român şi trăieşti în România, să vorbeşti în limba ta.
Mie mi se pare penibil să aud: “se îmbracă OK“, “filmul X e must see“. Ce poate fi mai penibil decât o abordare pe messenger de genul “Ce faci man?“? Ă? Cine e “man” ăsta, mă, că pe mine nu mă cheamă aşa?
Ce poate fi mai oribil decât un “I love you!“. Ce p…eriuţa mea de dinţi să o mişte pe aia, româncă fiind, când aude “I love you!”. Ia spune-i un românesc “Te iubesc!”. Nici nu trebuie să fie sincer că deja eşti credibil (bineînţeles dacă nu te-a prins de 10 ori cu alta, în cazu’ ăsta poţi să şi plângi în timp ce i-o spui că tot nu te crede).
PS: Cred că mă duc să see un film, cică e must see, deci dacă nu-l văd nu sunt OK. Eu cred că sunt OK, dar rămâne de văzut this. Vă love you pe toţi, credeţi-mă ppl. wtf snow?
M-am gândit eu aşa şi-am ajuns la concluzia că aş putea scrie o carte despre ce se mai întâmplă în mirobolantul tramvai 41. Tramvai care găzduieşte de la intelectuali la ţigănci cu fuste-nflorate puse pe furat.
Am mai scris acum un an (fără zece zile, în fine…) despre cerşetorii care brusc devin colindători şi vor să bucure lumea.
Azi am urcat liniştit în tramvai, ca de fiecare dată şi mi-am fixat privirea dincolo de geam. Uşile se închid, tramvaiul porneşte, dând tonul la un colind interpretat de două ţigănci şi-un puradel, într-un mod jegos, piţigăiat şi plângăcios:
C-am venit şiii noi la tiiiiine… La mulţi ani, muuuulţi ani cu biiineee [...]“
Am încercat să nu mai fiu atent la ce se aude. De obicei când aud colinde în perioada sărbătorilor de iarnă, parcă mă cuprinde o uşoară emoţie. Acum voiam să tacă dracului din gură. Se vedea că ţiganca n-are chef de cântat la 9:30 dimineaţa şi mârâia colindul, gâfâind şi zgârâind urechile oamenilor.
La un moment dat, nu am putut să nu fiu atent, pentru că ţiganca a cântat cuvintele magice:
” [...] La mulţi ani muuuulţi ani cu biiineee
În toţi aniiiii care VINEEE!!!”
Coboară din tramvai, iar la staţia următoare, altă ţigăncuşă cu puradeii după ea, aceeaşi interpretare. Aş fi jurat că e aia dinainte. Am fost atent să văd dacă asta poceşte versurile ca cea dinainte. Ajunge la sfârşit… şiii, şiiii, şiiii:
” [...] La mulţi ani muuuulţi ani cu biiineee
În toţi aniiiii care VINEEE!!!”
Aş fi râs în hohote, dar s-ar fi uitat lumea la mine ca la nebuni, aşa că m-am abţinut. Bineînţeles că nu mă aşteptam ca ţiganca să ştie gramatică şi să nu facă dezacorduri. Bă, da’ e colind, are versuri clare, de unde l-au învăţat toţi la fel?
La mulţi ani, mulţi ani cu biiine, în toţi aniii care VINEEEE!
În fiecare zi, bă, da’ în fiecare zi trebuie să aud măcar pe cineva folosind expresia “ca şi” într-un context care zgârie urechea şi externă şi internă.
Nu e vorba de boschetarul de doarme pe bancă la Armata Poporului, nu e vorba de o tanti care strigă prin cartier cât o ţin plămânii “Sticleeeee cumpăăărăăăăm!”, nu e vorba de femeia de serviciu cu care schimb două vorbe (Bună dimineaţa! – ‘Neaţa!). Dacă ar fi vorba de ăştia mi-aţi spune: “Bine, bă, că vorbeşti tu corect!” şi ar fi pe bună dreptate. Dar nu, nu e vorba de personajele enumerate mai sus. E vorba de studenţi, oameni din televiziune, oameni de afaceri, profesori universitari şi lista poate continua cu oameni care poate au mult mai multe cunoştinţe decât mine.
Toţi vor să pară interesanţi, că altă explicaţie eu n-am găsit, împrumutând jeguri de expresii cum ar fi “ca şi-ul” ăsta enervant şi grotesc. Un exemplu întâlnit destul de des la PROFESORII UNIVERSITARI ar fi “Eu, ca şi profesor… mă tai cu lama” sau “Tu, ca şi meneger, ai de îndeplinit următoarele…”. Vă sună bine, ă?
La TV nu mai zic de câte ori aud pe zi jegul ăsta de expresie, care unora li se pare “cool”. Cel mai des întâlnită la comentatorii sportivi. “Gigi Becali, ca şi patron…”, “Steaua, ca şi echipă…”.
Ia vezi domnu’ comentator, poţi să zici fraza asta pe post? “Eu sunt ca şi ceilalţi colegi, vreau să par interesant, drept urmare mă exprim în băşini!”. Şi e şi corectă propoziţia, ia vezi poţi?
PS: Mai sunt unii care folosesc neologisme. Nu contează că spun un mare căcat şi nu are sens, dar au folosit un cuvânt “mişto”. Vezi Ionuţ Dolănescu aka poluţie. Când nu ştii să foloseşti cuvinte mai grele, foloseşte de-astea uşoare, nu se supără nimeni, mai ales dacă nu faci greşeli. Eu aşa fac. Cred!
Ivona.com este un sintetizator vocal care are şi limba română.
Tu îi scrii ce vrei să citească şi el urmează ordinele. Sintetizatorul respectă semnele de punctuaţie şi diacriticele. Eu m-am amuzat teribil. Iată câteva replici amuzante:
Eşti o firmă, vinzi chitare, ai site. Dacă ai site, probabil tu sau, mă rog, cel care scrie pe site e român. Dacă e român, ar trebui să ştie limba română. Nu neaapărat să ştie să spună de ce conjugare e verbul “a cânta” sau mai ştiu eu ce analiză gramaticală, dar cât de cât acolo.
Să revenim. Vinzi CHITARE, care chitarele astea au COARDE. Mă gândesc că ar trebui să ştii forma corectă a lucrurilor pe care le vinzi, nu? Spun astea pentru că aproximativ toate siteurile care vând aşa ceva au scris chitări şi corzi.
)
