Nu m-am uitat niciodată la Eurovision, pentru că n-am vrut să văd rahat. Avem şi trupe bune în Românica, dar nu au voie să apară la TV, pentru că, fie nu sunt la modă, fie nu cântă dance şi alte rahaturi.
Iată aici cele 24 de piese intrate în semifinale pentru Eurovision 2009.
Avem aşa:
– Manele: Costi Ioniţă, Blaxy Girls. Deocamdată am identificat doar doi artişti.
– Love: Toate piesele se bazează pe iubire din câte văd. De unde atâta?
– Adi Despot în juriu: Îmi pare rău pentru Costi şi Blaxy. Asta e, măcar aţi încercat…
Sunt trei categorii de muzică în România: muzica de căcat de la Eurovision, muzica de căcat de la TV (cam aceeaşi cu cea de la Eurovision) şi muzica bună din Romania, care nu se difuzează la TV.
Vreau să-mi cumpăr o chitară nouă, şi, de câteva zile, mă tot uit pe diferite siteuri. Ca de obicei, nu înţeleg lucruri…
Eşti o firmă, vinzi chitare, ai site. Dacă ai site, probabil tu sau, mă rog, cel care scrie pe site e român. Dacă e român, ar trebui să ştie limba română. Nu neaapărat să ştie să spună de ce conjugare e verbul “a cânta” sau mai ştiu eu ce analiză gramaticală, dar cât de cât acolo.
Să revenim. Vinzi CHITARE, care chitarele astea au COARDE. Mă gândesc că ar trebui să ştii forma corectă a lucrurilor pe care le vinzi, nu? Spun astea pentru că aproximativ toate siteurile care vând aşa ceva au scris chitări şi corzi.
Mai sunt vânzătorii din magazine. De exemplu în magazinul Muzica, de fiecare dată când cer COARDE pentru chitară, vânzătorul/vânzătoarea se uită cam ciudat la mine, ca şi când ar spune “De unde dracu a venit ăsta de le poceşte aşa?”, sau, câteodată chiar mi se răspunde cu întrebarea: “Corzi?”. Aş răspunde cu un: “NU, bă, COARDE, că aşa am citit eu în DEX, corzi să-i spui lu bunică-ta!”, dar mă abţin şi aprob.
Căldura dinăuntru mă izbeşte în figură şi-apoi în tot corpul. Urc scările cu grijă, cu foarte mare grijă, pentru că scrisul roşu aprins de pe ultima treaptă mă pocneşte peste ochi de fiecare dată: ATENŢIE LA TREAPTĂ! (ultima e mai mare).
Bucuros că am reuşit să nu cad, îmi trag sufletul şi mă aşez la rând. Patru neni şi-o tanti sunt în faţa mea. Toţi avem păr lung. Toţi concentraţi, fiecare la ce are nevoie. Din senin, coardele chitarelor de pe raft încep să vibreze, vioarele încep să scârţâie, vânzătoarea şi toţi care aşteptă la rând îşi îndreaptă privirile mirate către primul client, pe care nu l-a observat nimeni înainte. El are şuviţe blonde şi păr scurt, dar ce contează asta?
Morala: Pune-ţi telefonul pe silent dacă ai ringtone manea!
Am zis că nu mă mai uit la Megastar. Ei bine, mă uit. Mă uit pentru că sunt câţiva oameni care îmi plac. Îmi place să aud părerile lor.
Îmi place să ascult criticile juriului, în special criticile lui Virgil Ianţu şi Adi Despot. Şi îmi place să îi văd la pregătire cu doamna Crina Mardare, care în seara asta a fost “SUUUPER TARE FRATE”!!! Deci de la mine are nota 10 şi nu cred că doar de la mine.
HAUS!
Prima “trupă” a avut de cântat o melodie house, nu mă întrbaţi cine o cântă şi cum se numeşte. Înainte de a intra pe scenă au fost câteva imagini de la repetiţie. Doamna Crina dându-i indicaţii unui concurent:
– Ştiu că nu-ţi place melodia, dar trebuie să cânţi mai minimal! (Imediat, Doamna Crina face gestul ăla al maneliştilor - ”tăindu-se pe mână cu carata” ) ) Părerea mea, la care am primit multe injurii, fiind una asemănătoare cu a doamnei Crina. Nu poate decât să mă bucure acest lucru.
ROCKoHAUS
Imaginile de la repetiţie, de la a doua trupă au fost geeeeniale. Din nou 10 pentru doamna Crina. A doua trupă a trebuit să cânte, ATENTIE, melodia de la Blaxy Girls!!! AHAHAHAHA. De data aceasta doamna Crina ne-a făcut o demonstraţie de dans din şolduri (ironic, evident) specific melodiei.
Ce putea să mă bucure mai tare pe mine, care am fost înjurat, criticat şi etichetat în toate felurile. Na, bă, atotştiutorilor, care vă pricepeţi, n-am zis eu că sunt o formaţie de maneliste cu versuri de căcat şi în general cu muzică şi producător de căcat, A ZIS DOAMNA CRINA MARDARE, indirect, dar a zis. A spus-o o expertă în domeniul muzicii. Şi lucrul acesta a fost confirmat şi de juriu în totalitate.
Mulţumesc doamnei Crina (vă iubesc) şi mulţumesc juriului.
Ia zi ‘nea Costi Ioniţă, “nu ştie ce e muzica oamenii ăştia”, este?
A, şi mi-e milă de concurenţii ăştia de la Megastar de sunt puşi să cânte manele de genul celor precizate mai sus.
O comedie muzicală pe ritmuri Rock’n'Roll, care m-a binedispus. Poate că a compensat Camp Rock (aici numele filmului are rost).
Descrierea mea ar fi – Un baterist dus cu pluta (departe, departe), plin de viaţă, imatur (parcă nu-mi place cuvântul) şi cu chef de cântat, care şi-a îndeplinit obiectivul.
În noul videoclip, cei de la Pain au introdus-o în peisaj şi pe Anette Olzon. Mulţi fani ai Nightwishului vechi (cel cu Tarja solistă) sunt nemulţumiţi că Anette apare în videoclip.
N-o să înţeleg niciodată ce au fanii Tarjei cu Anette. E clar că Tarja e de neînlocuit şi are un stil total diferit de Anette, dar ce vină are Anette că s-a despărţit Nightwishul? La urma urmei, Anette nu e vreo afonă. Dacă era, nici Nightwish nu o mai lua solistă, nici Pain nu mai facea videoclip cu ea.
Sunt o aberaţie a propriului meu sine
Un gând ce se îndreaptă spre tine
Un fum din ţigările fumate
Produsul unei minţi expirate
Sunt tot ceea ce vreţi voi să fiu
Sunt aproape mort, aproape viu
Sunt iluzia societaţii umane
O formă chinuită de arhitecturi urbane
Sunt pata de culoare dintr-o viaţă normală
Eroarea de calcul din gândirea morală
Visul lucid din care-ai vrea să te trezeşti
E o lume în care eşti liber să gândeşti.
) ) 
