Dacă vrei…

     Nu prea mă uimesc pe mine reclamele, fie ele şi amuzante, fie şi melodioase şi-aşa mai departe. Însă de fiecare dată când aud reclama la Cec Bank îmi mut privirea spre TV şi rămâne acolo până se termină reclama . Pe lângă melodie, care e preferata mea de la Celelalte Cuvinte, şi imaginile sunt frumoase.

Dacă vrei privirea să-mi las în podea

Calcă peste ea, calcă peste ea.

Dacă vrei de tine să simt că-s robit,

Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit.

Dacă vrei cu tine lumina s-o împart,

Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard.

Dacă tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,

Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg.

Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi-n gând,

Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt,

Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt,

Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt…

(1) Al d-voastră Pittiş, puţin luat…

     Astăzi, ediţia de colecţie a Jurnalului Naţional a fost cu Florian Pittiş, aşadar, nu o puteam rata. Bineînţeles, am pus-o pe maică-mea să cumpere foarte de dimineaţă, să nu cumva să pierd o aşa ediţie .

     Treabă bună face Jurnalul Naţional cu ediţiile astea de colecţie (am şi ediţia cu Mircea Baniciu ) şi o aştept pe cea de lunea viitoare cu Roşu şi Negru.

     În revistă sunt prezentate interviuri şi scurte povestiri foarte interesante, în care oameni ca Nicu Alifantis, Andrei Şerban, Ovidiu Dumitru, Mircea Vintilă şi mulţi alţi prieteni ai lui Moţu Pittiş, povestesc despre el.

“Moţu era o maşină de entuziasm mereu transpirând de viaţă. Nu putea să stea în parc pe o bancă să se uite la pomi şi la păsărele. Se sfâşia, dădea încontinuu, foarte greu de spus ce primea înapoi. Era fragil, vulnerabil, romantic. Mă-ntreb dacă toţi cei cu care lucra ştiau cu adevărat cine a fost MOŢU? Părul lui lung era o mască ce-l ascundea. Era menit să nu-l vezi şi să intri în el. Era un vulcan. Şi era fragil” spunea Andrei Şerban.

“Mi s-a părut a fi întruchiparea a tot ce-mi puteam imagina despre cum arată cineva, căruia i-a pus Dumnezeu mâna pe cap” spunea Nicu Alifantis

“Era un vulcan. Nu dormea, nu mânca… trăia în teatru. În alt spaţiu nu putea respira. Se sufoca” - Andrei Şerban

“A te certa era modul lui de a-ţi spune  <<Te iubesc!>>. Niciodată nu am fost mai liberă, mai puternică şi mai talentată ca atunci când m-a certat el.” - Emilia Popescu

     Moţu era un suporter înfocat al clubului Rapid. Era Preşedintele Senatului Clubului Aristocratic Rapid.

     Ăsta a fost aşa, ca un prim episod, restul VA URMA, probabil mâine dacă e timp, mai sunt foarte multe de spus şi de amintit despre al nostru Moţu, puţin luat dar acum trebuie să dorm

Travka nu mai e

     Când am văzut, nu-mi venea să cred. La asta chiar nu mă aşteptam. În 2007, când a apărut cel de-al doilea album Travka (Vreau să simt Praga), am crezut că povestea abia acum începe, dar n-a fost să fie.

     Solistul avea un mod aparte de a interpreta melodiile, n-am mai văzut un stil apropiat lui. Parcă intram în altă lume când le ascultam piesele (o să le ascult în continuare, evident).

     George a explicat într-un fel ce s-a întamplat cu trupa Travka AICI.

Ziua “fecioarei de fier”

     4 august 2008 se anunţa o zi mare, ziua pe care o aşteptam de foarte mult timp. Am plecat de-acasă pe la 4 şi ceva. Am ajuns în staţie la 136. Câţiva m-au întrebat de bilete (dacă mai sunt la stadion, cat or costa şi altele despre concert).

     Am mai dat de câţiva fani în maşină, care nu ştiau să ajungă la stadion (probabil nu erau din Bucureşti). Le-am arătat drumul şi m-am dus să schimb nişte bani. Calea 13 septembrie era populată de plete cu tricouri negre inscripţionate “Iron Maiden” şi nu numai. Unii oameni erau miraţi, nu prea inţelegeau ce se întâmplă, unii mai tineri râdeau cu gura până la urechi şi simulau un headbanging (c-aşa se glumeşte în Bucureşti). Nici nu am numărat câţi oameni treceau pe lângă mine şi citeau miraţi: Ir…o…n Maai…den (Da, bă, prostule, Iron Maiden, ştii să citeşti!).

Intrarea

     Cu intrarea s-a întârziat puţin, dar primii 2000 de fani, printre care m-am numărat şi eu, au fost “răsplătiţi” cu câte un jeton - Un jeton valora 2,5 lei, iar berea costa două jetoane (5 lei), cum a fost la Metallica.

     M-am aşezat cât am putut de aproape şi mi-am savurat berea, aşteptând trupele din deschidere.

Lauren Harris

     Când a urcat pe şcenă, am rămas puţin “gură cască” (Mamă ce fată are Steve ăsta :)), probabil ăia din primele rânduri salivau).

     Instrumentiştii plini de viaţă şi cu chef, Lauren şi ea parcă, dar nu a fost ceva nemaipomenit (poate că nu-mi place mie genul). O voce de fetiţă cuminte… Mă rog, pentru prima trupă care a deschis showul mi s-a părut cât de cât OK.

     Trooper

     Au mulţumit publicului şi le-au fost recunoscători - “Datorită vouă suntem aici!”. Fanii au cântat versurile împreună cu trupa. Coiotu le-a adresat fanilor un “Bună seara prieteeeeni!!!”, după stilul Iris.

     Costumaţie nouă pentru Trooper… În sfârşit… Se anunţa o seară mare pentru că mai era foarte puţin până ce legenda Iron Maiden trebuia să urce pe şcenă.

Iron Maiden

     Ecranele au pornit. Se puteau vedea poze şi filmări din turneu cu formaţia Iron Maiden.

     Showul a început şi fanii “au sărit în aer”, aceştia cântând versurile pe tot parcursul concertului. E imposibil de reprodus în cuvinte care era atmosfera acolo. Poate că cel mai bun concert al anului în România.

     Care mai de care se ridica pe vârfuri să-l vadă pe Eddie când a ieşit pe scenă cu arma în mână, cum Bruce Dickinson alerga pe scenă de la un capăt la altul, cum flutura steagul şi cum îşi “juca rolul” în minunata “piesă”, care a ţinut aproximativ două ore.

     Fiind chemaţi de fani, membrii Iron Maiden s-au întors pe scenă de două ori. Publicul ar fi fost în stare să stea pe stadion toată noaptea, dar din păcate nu era posibil.

     S-a văzut ca Bruce Dickinson, împreună cu ceilalţi membri, s-au simţit extraordinar, iar publicul deasemenea.

     Ar mai fi multe de spus, cei care au fost prezenţi ştiu asta. A fost şi s-a dus, aşteptăm şi AC/DC la anul şi putem să rămânem cu sufletul împăcat.

     Toată lumea fericită

     Şi când spun toată lumea fericită, nu mă refer doar la cei care au fost la concert.

     Am urcat in 136. Cam goală maşina, mai erau 2-3 persoane prin spate. La prima staţie se urcă o gaşcă de 7-8 tuciurii, cu tricourile pe umăr de la căldură. Se aşează care cum apucă vorbind tare şi făcând seminţe şi floricele pe jos. Unul dintre ei mă întreabă:

     - Auzi, ai fost la airon me, ăştia?

     - Da!

     - Auzi, da’ ăştia sunt satanişti d-ăia?

     - Nu, sunt rockeri!

     - Aaa… şi ce înseamnă asta “\m/”, că am văzut la toţi?

     I-am dat un răspuns simplu, încercam să evit discuţia:

     - Rock!

     - Aaa… bine…

     Se apropia staţia unde trebuiau să coboare cocalarii. Coboară… Nu închide şoferul bine uşa că îi văd pe toţi cum făceau semnul rock on şi strigau spre mine “airon me!”, fericiţi că au învăţat ceva nou.

     Încă un concert metal în Bucureşti şi se dau maneliştii pe heavy-metal.

     O seară spectacol, deci.

     SCREAM FOR MEEE ROMANIAAA!!! \m/

 

Poze: www.metalhead.ro

Poze Iron Maiden Bucureşti

     Poze de la concertul Iron Maiden în Bucureşti AICI. Revin mâine cu povestiri (defapt azi, că e trecut de 00:00), acum trebuie să dorm .

Nota 10 juriului!

     Blaxy Girls, a primit 2 puncte din partea juriului, nu-i minunat? Ba da!

     Sper că fanii nu or să plangă!

     Şi juriul a spus tot despre această formaţie “rock”.

Motorhead - Motorizer

     Am ascultat noul album Motorhead - Motorizer şi mi-a plăcut de la prima audiţie. Aştept şi albumul Metallica - Death magnetic (12 septembrie).

     Piesele incluse pe albumul Motorizer:

     01. Runaround man

     02. Teach you how to sing the blues

     03. When the eagle screams

     04. Rock out

     05. One short life

     06. Buried alive

     07. English rose

     08. Back on the chain

     09. Heroes

     10. Time is right

     11. The thousand names of god

     Albumul Motorizer poate fi descărcat de AICI.

     Acest blog nu îşi asumă răspunderea pentru piesele downloadate, ele trebuiesc şterse după audiţie în maxim 24 de ore.

Pe ce planetă trăieşte, ştie?

     Lenny Kravitz a crezut că e în Ungaria - AICI.

     Mă întreb dacă ştie numele planetei pe care trăieşte. Mi se pare penibil să nu ştii în ce ţară eşti.

C-aşa-i românul, nemulţumit…

     Reacţii ÎNAINTEA concertului Metallica la Bucureşti AICI.

     Reacţii DUPĂ concertul Metallica la Bucureşti AICI.

Coma a lansat noul album pe Metalhead.ro

     Noul album COMA (Coma Light) a fost lansat pe Metalhead.ro şi în Revista Sunete. Acesta poate fi descărcat gratis de AICI.

O să-l ascult şi eu să văd ce şi cum

Ce-a păţit KissTV?

     Mă trezesc azi, buimac şi aprind televizorul.

     S-a nimerit să deschid pe KissTV şi am stat puţin să mă gândesc dacă văd bine postul. De ce? Pentru că pe KissTV se difuza Aerosmith - I don’t want to miss a thing. Păi ce s-a întâmplat de au dat asta pe post?

     1. Nu e nou
     2. Nu e la modă
     3. Nu prea dau bine pentru fashionişti/e, băieţii cu chitare electrice şi păr lung.

    Bineînteles că după Aerosmith s-au calmat şi au băgat Gwen Stefani. Am închis şi-am mai dormit 5 minute. Sau poate a fost vis?

“Povestea lui Harap-Alb” Heavy-Metal version, made by snapto

     Încă de la început, fiul ce mic al Craiului, Harap-Alb (zis şi Black-Harap) îşi va dovedi calităţile deosebite de metalist adevărat, fiind afectat de dojana tatălui mâhnit de nereuşita celor doi băieţi mai mari, care nu au reuşit să se culce cu fiica lui Red King, o fetişcană ce adopta stilul goth.

     Prin tricoul lui “Dimmu Borgir”, prin pletele-i în vânt şi prin bocancii cât capul, metalistul reuşeşte să câştige simpatia Sfintei Duminici, o punkeriţă figurantă, care îl va ajuta să-şi găsească un motor pe măsură.

     Odată ce Black-Harap (Harap-Alb) reuşeşte să şi-o pună cu Sfânta Duminică, tatăl ţine să-l instruiască, dându-i o serie de sfaturi înţelepte, rezultat al unei îndelungate experienţe de viaţă.

     Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor părinteşti, eroul fiind nevoit să refacă experienţa tatălui, pe care motocicleta îl purtase, în tinereţe prin aceleaşi suburbii şi multe cluburi de pletoşi, în drum spre ele fiind nevoit să treacă prin pădurea cu manele.

     Spânul, un manelist burtos cu lanţ de aur la gât (Nepotul Bulibaşei-Verde), vrând să-l piardă pe Black-Harap, îl supune la o serie de încercări: îl pune să aducă trei acordeoane din casa celui mai de temut lăutar al pădurii, pielea bestiei (The Beast) din pădure, şi pe fata lui Red King.

     Cea de-a treia probă presupune la rândul ei alte 6 probe, cifra 6 revenind în mai multe rânduri ca în basmele populare (666).

     Încercările la care este supus sunt menite a-l pregăti ca viitor conducător, moştenitor al unchiului său, dar şi în vederea căsătoriei, prin stăpânirea fetişcanei gotice, care era fata lui Red King. Toate obstacolele sunt depăşite cu bine cu ajutorul: chitarelor, tobelor şi a lui Gerilă, Setilă, Păsărilă-Lăţi-Lungilă, Flămânzilă, Ochilă (prietenii lui metalişti).

     În final, Black-Harap, ajutat de calul năzdrăvan, este repus în drepturi, iar Spânul este demascat şi pedepsit.

     Epilog: Black-Harap moare curentat cu chitara electrică, faptă pusă la cale de Spânul menelist. El nu stă mort mult timp, pentru că este înviat de către punkeriţă (Sfânta Duminică) cu şocuri de tobe şi distors de chitară electrică. Spânul este ademenit la un concert Black-Harap şi este prins la mijloc într-un pogo pe cinste, acesta murind călcat în picioare. Până la urmă Black-Harap îi face un copil Sfintei Duminici, dar se căsătoreşte cu fata lui Red King, preferănd mai mult stilul goth.

Rock Tour

    Rock Tour este un joc pentru iubitorii muzicii rock şi nu numai.

     Eşti managerul unei trupe, îţi alegi propria formaţie, îi dai un nume şi treaba poate începe. Ai concerte din care, bineînţeles, câştigi bani, fani şi experienţă. Înregistrezi melodii şi albume. Îţi poţi achiziţiona bannere (cu numele formaţiei tale), instrumente muzicale (chitare, chitare bass, microfoane, keyboards etc.), autocar, avion sau dubă pentru deplasarea formaţiei la locul concertelor.

     De asemenea poţi înlocui un membru al formaţiei, poţi să asişti la concerte, ascultându-ţi trupa şi multe alte lucruri pe care le vei descoperi jucând Rock Tour.

     DOWNLOADEAZĂ ROCK TOUR!

     Fişierul downloadat este în format .bin. Extragerea fişierelor se poate face cu ACEST program.

Un nou videoclip Avenged Sevenfold

     Dear God este titlul, videoclipul mai jos:

Hard & Heavy-Metal TV

     De câte ori nu ai vrut să adormi vizionând un post de televiziune la care se difuzează muzica ta preferată? Probabil de nenumărate ori. Să recunoaştem că UTV, MTV, Atomic şi celelalte posturi de muzică din România difuzează decât muzică house, dance şi subgenuri. Pe mulţi nu-i atrage muzica comercială, nu-i atrage danceul, nu-i atrage houseul şi vor ceva pentru sufletul lor.

     Şi eu mă regăsesc în situaţia celor mai sus descrişi. Multe nopţi am adormit cu gândul că o să avem şi noi în România posturi de muzică la care să se difuzeze muzică rock (chiar nu mă interesează ce ramură a genului, numai să adorm cu altceva decât cu muzica fetelor cu fuste scurte de pe UTV).

     Să ajung unde voiam - Am găsit un “post” cu muzică heavy-metal şi hard-rock. Din câte am văzut eu, se difuzează muzică mai veche, formaţii mari (legende) şi cred că muzica este perfectă pentru a adormi ascultând-o (mai ales dacă eşti ascultător al muzicii heavy-metal).

     Merge fullscreenul, claritate, sunet bun, ce trebuie mai mult?

POSTUL AICI : Copiaţi adresa următoare într-o fereastră nouă şi postul se va deschide cu Windows Media Player -  mms://194.116.83.15/Hard%20and%20Heavy

Şi ca să puteţi pune şi PCul să se oprească după un anumit timp, aveţi mai jos şi un program. Programezi calculatorul să se închidă, restarteze sau să intre în modul de hibernare la un timp setat de tine.

Programul poate fi descărcat de AICI.