(2) Adio, deci pe curând! („Fără panică”)

     Am promis că revin azi cu o continuare. Am cam întârziat puţin 😀 . Un pasaj din revistă care mi-a plăcut mult 🙂

      „Nu ştiu când a trecut un an. Începe Ducu Bertzi. Tot îmi vine să-l sun să discutăm de una, de alta, să-i văd poziţia într-o anumită chestiune.”

     Alta care m-a amuzat şi mi-a plăcut: Era punctual: „Apropo de ora de spectacol, aveam un concert în Bucureşti la orele 19:00, iar Moţu era prins într-o întâlnire. Mă sună: <<Am plecat, ajung în timp. Fără panică.>>. După cinci minute, alt telefon: <<Sânt pe Calea Victoriei, la Amzei. Ajung.>>. După alte cinci minute, iar telefon: <<Sânt la hotel Bucureşti, fără panică.>>. Când am văzut că a făcut două sute de metri în cinci minute, m-a apucat panica şi am închis telefonul. A ajuns în timp şi mă dojeneşte: <<Te-am tot sunat să-ţi spun că ajung, dar nu mi-ai răspuns.>>.

   La ultimul spectacol, la 14 iulie 2007, la Mediaş, Moţu era extrem de slăbit. „Ieşise din spital special ca să vină. Eu îi dădusem calendarul cu spectacole până în toamnă. Nu puteam să-i spun să nu vină. Anda şi doctoriţa lui i-au spus că se amână. M-a sunat şi i-am confirmat că se ţine. I-am spus: <<Hai să-l scurtăm!>>. El: <<Nu, facem spectacolul Întreg.>>.

     „Înainte de a urca pe şcenă mi-a spus: <<Cred că nu pot să recit.>>. Asta mi-a spus totul despre ce va urma. La final a coborât greu, ajutat de noi şi de Emil, şoferul şi omul lui apropiat. Ne-am îmbrăţişat şi a plecat spre Bucureşti. A fost ultima oară când ne-am văzut. Acum nu ne-au mai rămas decât câteva poze, un spectacol filmat, multe amintiri şi deseori <<Cum spunea Domn Profesor…>>”, încheie Ducu Bertzi.

     Pe malul Iordanului, după un ritual biblic, Moţu i-a botezat pe toţi pentru a doua oară (vezi imaginea din stânga).

     Şi o parte, tot din revistă, care mi-a plăcut mult:

     „Ce să însemne folkul? Un om cu o chitară? Asta s-ar putea să însemne bluesul. Un om care îşi cântă propriile compoziţii?  Şi la blues se întâmplă lucrul ăsta. Folk este destul de apropiat de folclor… Să fie oare nevoia de cultură a unor oameni care şi-au pierdut calitatea de ţărani şi n-au dobândit-o încă pe cea de orăşeni? Să fie o întoarcere la origini, pentru că în Antichitate versurile erau spuse acompaniate de un instrument, ceea ce se numeşte melopeea? Folkul să însemne numai cântecele de protest? O melodie populară cu autor cunoscut? Cine ştie?! S-ar putea să însemne toate la un loc…” 

                                                                                    Florian Pittiş

Va urma 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s