Domnul şi vagabondul

Şoferul autobuzului 137 închide uşile în staţie, dar nu are cum să pornească, pentru că o coloană de maşini aşteaptă la stop, în faţa ei. Un domn pe la vreo 40 şi ceva de ani aşteaptă la uşa din faţă, nevăzând că şoferul deschisese uşile din spate, mai devreme.

Şofer 137 (pe un ton răutăcios, strigând cât îl ţin plămânii): Nu vezi, băăă, că deschisesem în spate, eşti nebuuuuun, ce dracu?

Domnul: N-am văzut, abia acum, după ce v-am auzit, am înţeles. Mă scuzaţi şi vă mulţumesc că mi-aţi deschis! Şoferul a rămas mască. Pe faţă, parcă i-a apărut un scris alb – „idiot”. Şi-a băgat „coada între picioare” şi a început să mormăie câteva vorbe despre coloana din faţă, pentru că se simţea „ultimul om”, probabil.

Şi totuşi, ce om… câtă politeţe, câtă calmitate, cât bun simţ. Sincer, mă aşteptam să-i ia morţii, vii şi răniţii şi să-i înşire copiii, nevasta şi amantele. Dar nu. Şi-a cerut scuze, a mulţumit, s-a aşezat pe scaun…

Anunțuri

2 responses to “Domnul şi vagabondul

  1. Tot respectul pentru felul in care a pus problema domnul in cauza. Acel „Mă scuzaţi şi vă mulţumesc că mi-aţi deschis!” a facut probabil cat un milion de injurii gratuite. Asta e tara in care traim si pe care, din pacate, o meritam!

  2. Amazing, e greu de crezut ca mai exista si astfel de oameni in R(r)omania…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s