De ce nu-l suport pe Cătălin Măruţă

Cătălin Măruţă e genul de om pe care îl plac pensionarele, maneliştii şi unele dintre femeile nu foarte inteligente, care vin obosite de la muncă şi, vrând să vadă ceva relaxant, se uită la „simpaticul” Maruţă. De ce simpatic? Nu ştiu. Probabil pentru că e cu Andra. Iar Andra intră în aceeaşi categorie, cea a „simpaticilor”, plăcuţi de popor. Doar e fata aia care „maică, ce frumos cântă”… şi e de ajuns.

Cătălin Măruţă e genul de om miştocar. Ia pe toată lumea în râs şi se crede superior chiar şi atunci când nu este cazul. Să ne amintim cum nu o înţelegea pe Paula Seling când a cântat pe aceeaşi scenă cu Florin Salam, în schimb, scumpa lui Andra, are în palmares un duet cu grandiosul Adi Minune.

Aş putea să găsesc până mâine motive petru care nu-l suport pe acest „simpatic”, adorat de poporul român pentru nimic, dar nu are rost. Încă un motiv adăugat pe listă este emisiunea „Happy Hour” – ediţiile speciale cu Mihaela Runceanu. Nu m-am uitat la emisiune pentru că, de obicei, nu suport să-l văd pe Măruţă, nici măcar un minut. Săracu’, ar face orice pentru audienţă; cu atât mai bine a venit şi ediţia specială – Mihaela Runceanu, care, normal, a ridicat ratingul. Şi se adaugă şi interviul cu criminalul care a ucis-o pe Mihaela Runceanu, că nu era de ajuns doar atât. Consumatorii de „Ştirile Pro TV de la ora 5” probabil aveau erecţie la ora aia. E frumos cu televiziunea românească, nu Măruţă? Mai contează ce simte familia artistei când vede asta la TV? Pentru noi, poate, pentru Măruţă, nu prea…

În Jurnalul Naţional avem şi un articol despre această ediţie specială şi despre cum a reacţionat familia Runceanu. Un fragment:

Xenti Runceanu a trimis următorul comunicat din partea familiei: „Denunţăm ca fiind sub demnitatea umană faptul că Pro TV a făcut VEDETĂ TV din asasinul Mihaelei Runceanu prin difuzarea de interviuri cu acesta în emisiunea «HAPPY HOUR», devenită pentru noi «HORROR HOUR», cât şi în cadrul emisiunilor de ştiri din datele de 30.09, 1.10., 2.10.2009. Prin acest pas, deosebit de periculos pentru audiovizual, se creează un precedent ce permite oricărui violator de copii, ucigaş în serie sau pericol social să devină un erou, un model, chiar dacă negativ.”