Înţelepciunea bătrânilor

Herăstrău, în jurul orei 17:00, lângă lac. Liniştea mi-a fost disturbată de un bătrân, abia mergând, ţinând în mână o cutie cu bere, iar după urechea dreaptă o ţigară:

– Nu vă supăraţi, mă ajutaţi?

Neînţelegând ce vrea, m-am dus să văd cu ce-l pot ajuta.

– Spuneţi!

– Vreau să stau jos, nu mă ajuţi dumneata?

– Sigur! Haideţi, unde vreţi să staţi, mai lângă apă?

– Da, mai lângă apă. Nu ştiu de ce am luat berea asta…

L-am ajutat să se aşeze, într-o mică pantă, lângă un copac mare şi mă gândeam că pot pleca, dar bătrânul bagă mâna în buzunarul din stânga, de la piept şi îmi spune:

– Să nu credeţi că sunt vreun vagabond, am actele la mine!

– Staţi liniştit, vă cred fără să-mi arătaţi, am zis.

– Ştiţi biserica de la Caşin? Acolo stau… şi… odată m-am rătăcit. Să mă rătăcesc eu? Să nu mai ştiu unde stau?

– E şi vârsta, câţi ani aveţi? întreb eu.

– Optzeci şi şase am.

– Mulţi înainte, să fiţi sănătos!

– La fel. Te blestem să ajungi la mai mulţi ani decât am eu, îmi spune bătrânul, cu ochii în lacrimi.

– Mulţumesc frumos.

– Eu am fost pilot de vânătoare, când eram tânăr. Coboram în zbor şi rădeam tot. Poate m-a blestemat Dumnezeu. Am doi copii: unu’ de patruşiunu de ani şi unu’ de treijnouă, plecaţi prin Irak. Nu mai ştiu de ei. Şefi pe la armată. Îmi e tare greu, mi-e frică pentru ei, spune bătrânul, plângând. Poate m-a blestemat Dumnezeu, zice iar.

– Doar el ştie. N-avem noi de unde să ştim dacă ne pedepseşte sau nu… asta e, îi zic.

– O ţigară, aveţi?

– Nu, nu fumez. Nu termin bine de zis, că bătrânul îşi aduce aminte că are una după urechea dreaptă.

– Mi-am adus aminte, mai am una. Îşi caută bricheta, îl ajut să-şi aprindă ţigara şi îi spun că trebuie să plec. Din nou mă opreşte, mă ia de mână ca şi când nu ar mai vrea să-mi dea drumul şi îmi spune:

– Mi-a făcut mare plăcere. Eu cunosc oamenii după vorbă. Nu trebuie să vorbească mult… şi după privire. Mai sunt aici, poate mai vorbim.

– Da, zic şi plec salutându-l!

Să-i fi spus că nu mai ştia unde stă pentru că bea? Să-i fi spus că să trăieşti 86 de ani e o realizare foarte mare? Să-i fi spus că tot ce face, face cu mâna lui şi că ar trebui să zică mersi că a ajuns la vârsta aia şi încă mai poate să se plimbe prin Herăstrău, să bea şi să fumeze?

NU! Pentru că bătrânii sunt înţelepţi, normal.

Anunțuri

4 responses to “Înţelepciunea bătrânilor

  1. Trist! si tot ei sunt cei care se plang de tineret 🙂

  2. dragilor, exista acest conflict intre generatii, e drept, dar ganditi-va ca si fiecare dintre noi vom ajunge batrani si nu vom mai fi multumiti de tinerii pe care nu-i vom mai intelege. ni se va intampla fiecaruia, so take good care …
    bautura e moartea la orice varsta, daca-ti faci din ea o ocupatie favorita. mosul de mai sus chiar a avut bafta sa prinda o asa varsta, daca a baut toata viata lui, cu toate ca nu stiu ce bucurii a mai avut el in ultimii zece ani.
    eu votez pentru moderatie, inclusiv in numarul de ani traiti 🙂

  3. eu cred ca la 86 de ani, cu o viata asa grea, are tot dreptul sa bea in Herastrau; ba, daca ar umbla gol si cantand la trompeta tot ar avea tot dreptul – e o viata libera, nu?

  4. @alexscaun: Da, are tot dreptul. Dar chiar nu mi se face mila 🙂 Si de obicei mi-e mila de orice si oricine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s