Bon Jovi, aceşti Michael Jackson încă în viaţă

Bon Jovi e muzică pentru piţipoance cu pretenţii de fete culte. Cel puţin aşa a ajuns. Nu mai bine ascultaţi voi Inna sau Rihanna? Vi s-ar potrivi mănuşă.

E o nouă modă în rândul fetelor cu nasul pe sus să se dea ascultătoare de rock. Bineînţeles că n-au de unde să ştie ce e ăla. Dar sună cool să zici că asculţi rock. Adică nu asculţi orice clubăreală comercială, ca toate colegele semidocte. Asculţi rock, frate. De exemplu Bon Jovi. Dacă Michael Jackson mi se pare muzică ascultată de manelişti undercover, Bon Jovi mi se pare muzică ascultată de pop-danceişti undercover. Ce e mai frumos decât s-o arzi pe muzica de pe 1 music channel şi, când vrei să fii mai cool, să faci karaoke pe Bon Jovi? Sau, şi mai tare, să mergi la concert Bon Jovi.

Îmi plac şi Bon Jovi şi Michael Jackson, nu vă mai căcaţi pe voi. Nu-i iubesc, dar nici nu-mi displac (deocamdată). Doar că mă enervează toată vâlva asta cu Bon Jovi. Brusc, Bon Jovi e la modă acum. Şi săracii există de prin ’83. Dar, dacă n-aveau concert în România, voi tot Vibe FM ascultaţi. La fel dacă nu murea Michael. Mă enervează să merg la concerte de genu’ ăsta. Mi se pare ceva de genu’ „hai să ne strângem toţi într-un loc, unde cântă unii, şi să ne entuziasmăm şi să ne prefacem că ne place, pentru că asta face toată lumea”. Probabil că în proporţie de vreo 95,7%, lumea ştie de la Bon Jovi vreo două melodii – alea cu care s-a promovat concertul pe la TV.

De exemplu, când am fost acum un an şi ceva la Amorphis, la Arenele Romane, e adevărat că lumea era mai puţină, dar ştia pentru cine a venit. E clar că nu erau dudui rătăcite, care să fi venit la concert Amorphis doar ca să se laude a doua zi la prietenele oligofrene. La urma urmei, cine rahat sunt şi Amorphis ăştia? Şi e o senzaţie unică să vezi că toată lumea ştie piesele şi să nu auzi în dreapta sau în stânga „Fată, asta ce molodie e? Tu o ştii, că eu nu o ştiu???”.

Fată, dar bon giovi nu era decât unu? De ce sunt mai mulţi pe scenă?