Oţelul – Manchester, impresii de pe Arena Naţională

Am fost şi la inaugurarea noului stadion, când s-a putut vizita gratis şi mi s-a părut ceva făcut bine. Sau măcar mult mai bine în comparaţie cu ceea ce s-a făcut până acum. Dacă la meciul de inaugurare a noii arene zburau smocuri de iarbă din gazon, din cel nou parcă nu sar deloc şi pare foarte bun.

Accesul în stadion

Am ajuns în faţa porţilor cu foarte puţin timp înainte ca meciul să înceapă (vreo 20 de minute). Lumea era grămadă pe porţi şi nerăbdătoare să între în stadion. Pentru că românul e obişnuit cu ideea că i se cuvine orice şi dacă a plătit bilet ar trebui şi luat cu maşina de acasă, aproape toţi întârziaţii făceau ce ştiu ei cel mai bine: înjurau şi huiduiau pentru că meciul aproape începea şi ei încă nu intraseră. Bineînţeles că e greu să-ţi mişti fundul şi să vii mai devreme cu cel puţin 45-60 de minute ca să poţi intra până la începerea meciului. Mai bine venim toţi cu un sfert de oră înainte şi începem să înjurăm organizarea, pe Mircea Sandu şi pe jandarmi.

La porţi, controlul şi accesul în stadion se fac foarte repede, dar e logic şi normal că atâţia oameni nu pot intra deodată în stadion. Ai venit în ultimul sfert de oră, aşteaptă-ţi rândul şi nu comenta că pierzi cinci minute din meci. Nu poţi să te aştepţi ca la un meci pe un stadion nou şi modern, cu Manchester venită în România pentru un meci din grupele Champions League, să vii în ultimul sfert de oră şi să intri imediat. Nu e logic.

Comportamentul românilor

Românul n-o să se dezveţe niciodată de obiceiurile proaste de a huidui orice şi de a aplauda greşelile adversarului. Nu mi se pare nici măcar ironic să aplauzi o pasă dată greşit, în afara terenului, de către adversar. Nu înţeleg ce rost are să aplauzi aşa ceva şi mi se pare că aplauzi pentru că te bucuri cu o oarecare aroganţă de greşeala adversarului. Fapt oribil şi plin de laşitate, parcă şi pedepsit în tenis, dacă nu greşesc.

De asemenea nu înţeleg huiduielile românaşilor la adresa jucătorilor englezi întraţi pe teren după pauză. Pentru care motiv să huidui echipa Manchester United intrată pe teren după pauză? Nu e rivală din campionatul intern, nu ne-a făcut rău, ba chiar nici nu ne dăduse gol încă. Dar gândirea de oameni preistorici, neevoluaţi, se bazează pe „nu e cu noi, e împotrivă, huă!”

Oţelul – Manchester 0-2

Manchester nu a dat semne că s-ar fi chinuit cu Oţelul. Mi s-a părut că au jucat lejer şi fără urmă de îndoială că va fi un meci câştigat. Aşa a şi fost până la urmă, Rooney înscriind de două ori din două penaltyuri. Oţelul s-a apărat când bine când stângaci. Parcă se simţea o oarecare frică şi probabil e şi normal. Meci previzibil, scor previzibil.

Şi nişte minusuri legate de stadion – Unul ar fi pentru plasele de protecţie din spatele porţilor. Strică din vizibilitate, probabil pentru că sunt şi groase. Ţin minte că şi pe Ghencea erau, dar se vedea mult mai bine, poate că erau mai subţiri. Şi al doilea ar fi legat tot de vizibilitate. Stâlpii care susţin plasele de protecţie puteau fi mai subţiri, astfel nu ar mai fi fost nevoie să îmi mut capul stânga-dreapta la fiecare lovitură liberă şi la fiecare pătrundere pe centrul careului de 16 metri.

Anunțuri

One response to “Oţelul – Manchester, impresii de pe Arena Naţională

  1. Scor foarte echitabil, atmosfera de nedescris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s