Câinii, aceste suflete blânde

Astăzi (joi), în timp ce meşteream stângaci la nişte cartofi prăjiţi, mă uitam pe geamul din bucătărie meditând la nimic. Ca printr-o magie, nimicul a dispărut din faţa mea şi o babă cu prea mult timp liber şi-a făcut apariţia pe străduţa din faţa blocului. Culmea, nu era singură. Dirija o haită de vreo şapte câini (atâţia am numărat eu, poate erau mai mulţi) şi le dădea de mâncare.

Între timp, pe trotuarul opus blocului meu a mai apărut o fata. Mers normal, geantă pe umar, totul bine. Ce să vezi că se întâmplă? Căţeluşii cei scumpi şi drăguţi au sărit pe fata care şi-a permis să meagă pe stradă. Probabil era o fată rea iar câinii au simţit asta. Sau poate nu a ştiut ea cum să meargă pe stradă astfel încât să nu sară căţeluşii cei gingaşi care am auzit că nu sar pe oameni din senin. Şi cum a văzut fata că „băieţii” sunt puşi pe treabă a început si ea să dea cu geanta, de frică, în stânga şi în dreapta. Căţeluşii cei drăguţi se dădeau un metru în spate după care reveneau cu bale la gura să o muşte. Şi procesul s-a repetat câteva secunde bune, până s-au plictisit băloşii.

În tot acest timp, baba care îi dirija stătea şi se uita. Săracii câini… dacă îi lovea bruta aia cu geanta?

Anunțuri

One response to “Câinii, aceste suflete blânde

  1. =))))))) povestitor sa te faci !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s