Până şi şmecherii au sentimente

Nu am nimic cu oamenii duri, mai ales dacă în timp ce sunt duri rămân şi raţionali. Îmi displac, în schimb, oamenii care aparent sunt duri, sunt mieji, sunt cei mai cei, dar de fapt cam fac în pantaloni.

Şi, în majoritatea cazurilor, ăştia duri îşi arată slăbiciunile în cele mai penibile moduri. Devin josnici, devin demni de milă dar, totodată, îţi vine să vomiţi pe ei şi să scuipi, tot pe ei, cu ce ţi-a mai rămas. Peisaj cumplit, dar corect. Cum arată un cefos, cu faţă de dur, în tricou roz bombon? Cum arată o matahală dură căreia îi sună telefonul cu o manea de dragoste? Cum arată un oricare dur din-ăsta când foloseşte diminutive de căcat? Cumplit.

Astăzi, eram în metrou, lângă uşă, şi abia aşteptam să cobor şi să ajung acasă. În dreapta mea, tot lângă uşă, un tip creol, până în treizeci de ani, tras la sală şi cu faţă de dur, bătea nervos cu marginea telefonului în geamul uşii. Era nerăbdător să coboare pentru că cineva îl suna şi trebuia să arate asta tuturor oamenilor din metrou pentru că, normal, era foarte DUR. M-am uitat fără să vreau la telefon, iar în ochi mi-a sărit persoana care îl apela: „Mamy meu”.

Anunțuri

One response to “Până şi şmecherii au sentimente

  1. Pingback: polimedia.us/fain

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s