Viţa de Vie – Acustic (Lansare de album)

Viţa de Vie a riscat în muzică, aşa cum zice şi Adrian Despot, încercând acest concept acustic şi ducându-l, după părerea mea, la stadiul de „nou stil al trupei”. A riscat pentru că, în general, omul are fixaţii şi îi e greu să-şi explice de ce acustic în loc de electric şi în loc să vadă părţile bune, începe să critice fără a avea o bază. Ziceam „nou stil al trupei” între ghilimele pentru că probabil VDV va îmbina electricul cu acusticul, cel puţin pentru o vreme.

Viţa de Vie – Acustic, Teatrul Naţional Bucureşti

Viţa de Vie a reuşit acum câteva luni să mă ducă la Opera Naţională Bucureşti, loc în care, recunosc, nu mai călcasem, poate pentru că nu am ajuns încă la nivelul de a înţelege într-adevăr opera pură. De data asta am fost la VDV la Teatru Naţional Bucureşti. Cele două locuri, în care trupa a susţinut aceste concerte acustice, mi s-au părut perfecte pentru ce s-a întâmplat acolo.

Accesul

Am ajuns la TNB pe la 19:30, intrarea făcându-se cu mare uşurinţă. În holul de la intrare era atmosferă de teatru, cu oameni care aşteptau cuminţi să li se spună că pot intra în sală, cu cupluri de adulţi trecuţi de 40 de ani, unii dintre ei şi cu copii mici. Media de vârstă mi s-a părut cam ridicată, probabil din cauza locului şi preţului biletelor, în mare parte. În acelaşi hol se găseau două standuri: unul cu băuturi răcoritoare şi chestii de ronţăit, celălalt cu tricouri şi albume Viţa de Vie – Acustic.

Intrarea în sală s-a făcut civilizat, fiecare uşă a sălii având câte o „doamnă îndrumătoare”, care te ajuta în cazul în care nu te descurcai cu locurile de pe bilet. Pe fiecare scaun se găsea coperta albumului, pe spatele căreia VDV mulţumea că oamenii au venit la concert, împreună cu un „QR code” pe care dacă îl scanai primeai pe mail piesa „Ieri”. Sala s-a umplut repede, iar pe la opt şi ceva cortina s-a ridicat.

Concertul

Spectacolul a început cu fum, lumini, lumânări şi trupa care a urcat pe scenă în ropote de aplauze. Au început cu piesa „Iamma„, iar la prima pauză dintre piese, în care Adrian Despot trebuia să îl invite în scenă pe Răzvan Suma, publicul nu se mai oprea din aplauze. O atmosferă cam ca la piesele de teatru, la care aplauzele nu se mai termină, pentru care Adi Despot a mulţumit, spunând că aveau nevoie de ele la cât au muncit pentru acest album.

Un moment de notat, cel puţin pentru mine, a fost piesa „Lăsat pustiu” (cu Răzvan Suma), la care instrumentele de suflat şi percuţie a le lui Mandela, împreună cu violoncelui lui Răzvan Suma, combinate cu sound-ul acustic VDV au creat o atmosferă greu de de descris. Ruperea de ritm de pe partea finală a piesei, accelerarea şi „agitarea” acesteia, împreună cu imaginile care rulau pe ecranul din spatele scenei, şi ele schimbându-se rapid, toate acestea probabil că i-au făcut pe mulţi din sală să simtă acea „piele de gâină”, acea emoţie de plăcere.

Un alt moment special a fost acela când Alexandrina Hristov a fost invitată pe scenă pentru piesa „Varză„. Şi-a făcut apariţia cu specifica-i gingăşie, amplificată de îmbrăcăminte, cu care şi-a ocupat uşor locul de lângă microfon. „Joaca jazzy” dintre Alexandrina şi Adi Despot au făcut piesa să pară atât de scurtă…

Ultimul invitat a fost Eugen Caminschi, de la trupa Vama, care a încântat prin părţile lui de chitară electrică. Un moment venit perfect la sfârşitul concertului, după atâta acustic. Trupa a părăsit apoi scena, în aceleaşi ropote de aplauze care s-au auzit în fiecare pauză dintre melodii, venind la bis apoi, cu piesele „Praf de Stele” şi în final „Visare„, pe care lumea le-a savurat în picioare, cântând cu trupa.

Trăgând linie, Adi Despot mi se pare un solist cu atitudine, raţional, care ştie să dea publicului atât cât trebuie, şi din punct de vedere al comunicării dar şi din punct de vedere al muzicii; un show în adevăratul sens al cuvântului, făcut de oameni frumoşi din punct de vedere muzical şi probabil şi din multe altele. Intrumentişti dedicaţi, pasionaţi, originali, cu personalitate muzicală, care fac muzica în primul rînd din plăcere şi din prietenie.

Vom avea astfel de artişti în România atât timp cât îi SUSŢINEM, mergând la concerte, cumpărând albume şi chiar şi distribuind piesele şi videoclipurile lor pe reţelele de socializare.

Surse foto: metalhead.ro, infomusic.ro, iconcert.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s