Fenomenul bebelușului care plânge când cântă telenovelista de mă-sa

De câteva zile e un plâns continuu pe Facebook. Duduile s-au emoționat profund la vizionarea unui filmuleț de pe YouTube în care un copil plânge și suferă când cântă mă-sa. Dar, vai, ce profunde sunt sentimentele lui! Cum simte el muzica! Asta e în capul tuturor. Să empatizăm cu copilul! Să ne fie milă de el și, în același timp, să ni se pară drăguț și emoționant. Bă, sincer, mie mi-e milă de copilul ăla din alte motive. Primul ar fi că mă-sa e proastă. Și hai să vedem puțin cum stau lucrurile înainte să pișăm ochii și să distribuim toate căcaturile crezând că suntem speciali. Cum văd eu lucrurile:

Copilul ăla e prea mic să înțeleagă versuri, linii melodice, cum se îmbină astea două și dau o piesă minunată, cât de frumos cântă mă-sa și așa mai departe. Știu, și copiii simt lucruri, încă de la vârste foarte mici, nu mă luați cu psihologii de-astea de șanț, dar ăsta trăiește melodia, suferă, se cacă pe el, îl schimbă mă-sa și se mai cacă o dată, să fie drama totală. În realitate copilul ăla plânge și suferă pe melodie pentru că așa a înțeles el că trebuie să se comporte. Probabil că mă-sa e telenovelistă și suferă când vede că Jose Armando a părăsit-o pe nevastă-sa, iar fii-su a copiat comportamente, că așa fac copiii când sunt mici.

Vita de mă-sa cântă o melodie întreagă pe care ăla mic suferă de la cap la coadă și la sfârșit îi zice că e doar un cântec, nu trebuie să plângă. Să mori tu că îl faci pe fii-tu să plângă, îl înveți să dramatizeze, îl filmezi să-l pui pe net și la sfârșit îi zici că e doar un cântec? Ăla mic ar fi mișto, peste niște ani, să îi ardă un pumn în mufă mă-sii în timp ce o filmează și să-i zică: eh, e doar un pumn, nu trebuie să plângi!

Lăsând gluma la o parte, mi se pare de rahat să îți înveți copilul de la vârste fragede să sufere, să facă dramă din orice căcat, să joace teatru prost și să fie impresionat până la lacrimi de orice lucru, dar sunt copiii lor, facă ce-or vrea…

Anunțuri

3 responses to “Fenomenul bebelușului care plânge când cântă telenovelista de mă-sa

  1. Iti inteleg punctul de vedere desi este as putea spune unul extrem si relativ ingust. Citind cateva articole insa tind sa cred ca acesta este modul in care doresti sa expui informatia pe site-ul tau, ti-ai creeat o persona si cel mai probabil nu esti asa in realitate.
    Ai un punct de vedere care merita luat in seama insa m-am uitat si eu zilele trecute la acel clip cu copilul care plange si am fost atent la versurile, tonalitatea si emotiile cu care mama copilului canta. Poate sunt mai utopic din fire si prefer sa cred in lucruri pozitive astfel sa nu fiu asa de…negativist ca si tine insa doresc sa te expun la o alta alternativa fata de varianta ta, una pe care am impartasit-o dupa ce am vizionat acel clip. E foarte posibil ca legatura empatica dintre copil si mama sa fie mai puternica decat cea obisnuita, astfel incat copilul simte acele sentimente care le simte mama lui. Cantaretii, cei mai buni traiesc sentimentele creeate de muzica si versurile care le rostesc. Prin urmare e posibil sa fie si acest lucru. Totusi nu cred ca mama aceea a conspirat sa devina vedeta pe seama copilului ei. Mai degraba cred ca a observat ca atunci cand ea canta copilul avea aceste reactii (cred eu) empatice si la un moment dat a dorit sa impartaseasca experienta ei cu lumea. O zi buna sa ai…si mai multa toleranta. 🙂

  2. Foarte multe dintre textele de pe aici sunt satirice, cum e si mare parte din cel de mai sus. Radem, ne simtim bine si enervam oamenii care nu stiu de gluma.

    Ideea era ca lumea s-a emotionat prea tare la un lucru prea banal si prea intim ca sa fie pus pe internet. Mi se pare un gest banal (pentru aia care il vad) si egoist sa iti filmezi copilul dupa care sa il pui pe net. Dar, dupa cum am zis, e alegerea lor. Seara buna!

  3. tu stii ca am fost mai mereu de partea ta, ti-am dat dreptate in cea mai mare parte a postarilor. nu-mi spune tu mie ca asta e satira 🙂
    in proportie de 95% ai dreptate in ce spui, dar 5% simt ca ai gresit cand ai spus ca bebe o imita pe ma-sa („Probabil că mă-sa e telenovelistă și suferă când vede că Jose Armando a părăsit-o pe nevastă-sa, iar fi-su a copiat comportamente, că așa fac copiii când sunt mici.”). bebe e atins de tonalitatea si de intensitatea vocii si de aceea are acele manifestari. ca maica-sa il lasa sa se chinuie pana la sfarsit … e alta poveste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s