Nu se mai face bine România!

Nu se mai face bine România!
Vedem des farisei în rol de popi,
Economia-i la pământ cu pandemia,
Poliția ocrotește interlopi.

Partidele ne iau de proști, mereu
Dar toți sunt doar o apă și-un pământ
Noi nu mai credem nici în Dumnezeu
Dar în politică, normal, că nici atât.

Nici sport nu mai avem, săraci lipiți
Avem talent, dar n-avem cum îl cultiva
Giganți din fotbal au ajuns faliți:
Dinamo și Rapid sau Craiova.

Turismul nu prea știm a-l promova,
Nu vrem să construim autostrăzi
E-atâta de frumoasă țara mea
Păcat că mi-e condusă de nerozi

Să fim, deci, cordiali măcar acasă!
Stârpi-vom ura și cu dușmănia!
Alminteri, n-avem dom’le nicio șansă,
Nu se mai face bine România!

Daniel Gheorghe,
28 august 2020

Sărbătorile sunt altfel

Pe fiecare an aud oameni care spun interminabila replică „Sărbătorile nu mai sunt cum erau”. Și dacă stau bine să mă gândesc și eu simt același lucru, dar am încercat să îmi explic de ce și am ajuns la concluzia că parcă e inutil să mă vait. În principiu, cel puțin la mine, sărbătorile s-au schimbat pentru că am crescut. Ghici ce! Toate lucrurile s-au schimbat pentru că odată aveam 12 ani iar acum am douăzeci și ceva. Alții au și mai mult. Ce chestie, dacă stai bine să te gândești nu mai sugi nici suzete pentru că, ghici ce, ai crescut. Ce anormal, ce schimbare! Cred că e o conspirație de la americani de s-au schimbat lucrurile.

Dacă vrei să simți sărbătorile la fel cum le simțeai altădată, sună-ți colegii sau prietenii, luați-vă sănii și faceți trenulețe din ele. Asta în caz că ninge. Plecați de nebuni cu colindul! Luați-vă petarde! Faceți cazemate! Împodobiți brazi! Puneți scenete cu actori vechi, pentru că aveți net și YouTube! Da, știu, la vârsta asta e greu să faci toate lucrurile pe care le făceai când nu aveai nicio grijă. Ți se par puerile. Treci peste faptul că lucrurile respective nu sunt pentru vârsta ta sau nu te mai văita!

Eu am împodobit bradul după vreo trei ani (cred). Mi-a trecut entuziasmul în maximum două zile. Trec pe lângă el de parcă ar fi fost acolo mereu. Cadouri nu îmi mai doresc pentru că nu îmi plac și dacă vreau ceva pot să îmi cumpăr singur. Dacă nu pot eu să îmi cumpăr ceva, sigur nu poți nici tu, deci e inutilă treaba. Și totuși nu mă plâng că altădată Crăciunul era mai mișto. Mi se părea mai mișto pentru că eram mic, credul, nu îmi explicam lucruri și credeam în Moș Crăciun. Dar acum știu, Moș Crăciun nu există.

Manipularea așa-zișilor intelectuali

Zilele astea am observat, inevitabil, cum gândesc oamenii atunci când se hotărăsc să meargă la vot. Și am observat trei categorii:

1. Oamenii inculți (oamenii de la sate, bătrănii și tinerii fără carte sau educație, prostimea)

Ăștia, săracii, sunt mulți, manipulabili, instinctuali și proști. Oamenii din această categorie nu au nici cea mai mică idee despre ce e bine și ce e rău, că așa au crescut, nu e vina lor neapărat. Ei votează fie cu cine le-a dat o pungă de zahăr, fie cu cine au auzit la vecinul care pare mai inteligent, acolo, la ei în sat, fie cu cine are chipul mai pe placul lui. N-ai cum să ai pretenții de la această categorie. E ca și cum ai fi supărat pe sare că nu e dulce.

2. Oamenii care au o părere formată pe baza unor argumente, unor experiențe trăite sau unei logici

Oamenii din această categorie sunt subiectivi, ca toți ceilalți de altfel, dar au părerea lor și îți pot spune clar de ce votează, cu cine votează, dacă votează. Au păreri proprii și nu țipă în stânga și în dreapta cu propagandă penibilă. 

3. Oamenii mediocri și submediocri (oamenii din corporații, studenții și în general oamenii cu acces la informație, manipulabili de către reviste, știri și oameni populari)

Ăștia sunt cei mai penibili și mai înverșunați. Cum aud că se votează, brusc au păreri. Amuzamentul vine din faptul că au exact aceeași gândire ca a celor din prima categorie, dar căpătată altfel. Au impresia că cei din prima categorie sunt ușor de manipulat, ei fiind la fel, dar prin alte metode. Fenomenul mi se pare unul de genul: ne-am dus la curve, am dat o muie, dar n-am plătit, pentru că le-am păcălit că le place să facă asta gratis.

Furtul votului și propaganda

Toții oamenii care se arată panicați că, vai, le fură ăștia votul, și merg să voteze doar din motivul ăsta, văd că votează cu Iohannis. Cel puțin așa e la mine pe Facebook. Toată lumea face propagandă pentru Iohannis și ar fi foarte amuzant să iasă Ponta. Pentru liniștea nervilor mei, mai că aș vrea chiar să iasă Iohannis, ca să nu continue bombardamentul cu articole propagandiste. Întrebarea mea este „De ce nu spun direct: Votați Iohannis!” și se scaldă în ipocrizie dând sfaturi să iasă lumea la vot? Sau, sanchi, sunt subtili? Toată lumea știe ce face toată lumea, dar nimeni nu vorbește pe față. Ai sictir, cu țara voastră de manipulați internautic, că habar nu aveți de politică, în schimb faceți propagandă din auzite! Ați citit voi un articol pe net și ați înțeles tot.

În schimb sunt oripilați de oamenii de la sate, că votează pentru ulei. Măcar ăia votează pentru o sticlă de ulei (de care au nevoie), nu ca ei pentru un articol citit pe net. Păi, vă dați seama că dacă nu aveau net habar nu aveau cu cine să voteze? Votau din auzite. Votau că le-a zis lor un prieten. Problema mea nu e că votează după ce au citit pe net, problema mea e că fac propagandă și sunt ipocriți. Sunt total de acord că fiecare are dreptul să voteze cu cine vrea și nu am nicio problemă cu asta, dar când toată lumea spune că merge la vot ca să nu i se fure votul când de fapt are un obiectiv clar, e ipocrizie degeaba. Nici măcar nu e ipocrizie cu sens, e fix degeaba.

Dacă ar fi sinceri, propoziția slobozită din partea lor ar fi: Ieșiți și votați Iohannis, pentru că altfel vă fură votul Ponta. Dar, când sunt ipocriți, iese: Ieșiți și votați, pentru că vi se fură votul. Și pe bune dacă aveam o problemă cu propoziția sinceră, asta era părerea lor și cu asta basta.

Cum e cu votul altora în locul tău

Eu nu am mai pomenit panică mai mare decât în anul ăsta, cum că ar vota alții în locul meu. Toată lumea se grăbește să îmi poarte de grijă că dacă nu mă prezint la vot o să voteze altcineva pentru mine. Muicăăă, îți furară ăștia votul!!!

Și eu explic cât se poate de clar că Ponta, Iohannis, Macovei sau oricine altcineva îmi e INDIFERENT, drept urmare nu mă prezint. Și ei se chinuie din nou să îmi explice că îmi fură ăștia votul. Și eu vin din nou și explic că pot să îl fure liniștiți, că îmi e INDIFERENT. Și tot așa, pentru că lumea nu înțelege semnificația cuvântului „INDIFERENT”. Serios, cât de greu e să înțelegi că nu îmi pasă care dintre candidați iese? Și dacă nu îmi pasă cine iese, de ce mi-ar păsa cine îmi fură votul? Doar așa, că e votul meu?

Să zicem că am trei pixuri diferite, dar mie nu îmi place niciunul dintre ele. Și vine cineva și îmi cere unul, dar mă întreabă pe care să îl aleagă. Și pe mine mă doare în cot pe care îl alege el, că sunt trei pixuri nașpa și îmi e indiferent cu care rămân. Ce să fac în situația asta? Mie mi se pare cât se poate de logic să îl las pe el să aleagă, că lui măcar i se pare că alegerea lui e bună, mie mi se par trei pixuri urâte și niciunul nu are ceva în plus față de celălalt. Poate să vină oricine să îi aleagă ăluia pixul, mă doare în cot, nu îmi plac.

Sunt sătul de teoria conspirației, de oameni influențați de vedete și de hipsterisme din-astea de hai să fim contra dar totuși la modă. Omului i s-a băgat în cap ideea că i se fură votul, dar nu s-a întrebat niciodată dacă îi pasă de votul ăla. Sunt unii care nu au nicio treabă cu politica sau cu vreun candidat, deci nu pot vota pe o idee gândită și rațională, dar sunt panicați că o să le fure „ăștia” votul, că așa au auzit pe net și li s-a părut interesant și adevărat. Ne place să fim victime. Refuzăm să gândim. Mai bine gândește cineva pe net, noi ne uităm la ce a zis și alegem să fim de acord. E cool. Lumea o să te considere o persoană responsabilă și matură. Bravo! Ești diferit. Tu și toți ceilalți.

Am fost până acum la vot și am ales răul cel mai mic, bineînțeles, din punctul meu de vedere. Anul ăsta deocamdată nu merg. Poate dacă reușește vreun candidat să mă enerveze mai tare decât celălalt. Și nu vreau să îi spun nimănui să nu meargă la vot. Dacă ți se pare că ai cu cine să votezi, mergi și votează!

7 ani de snapto.eu

S-au făcut șapte ani. Articolele au început să fie din ce în ce mai rare, dar sunt. Și asta e bine. La început mă gândeam că nu o să țină nici măcar un an chestia asta, dar m-am obișnuit și a început să îmi placă. Am avut parte de reacții și am continuat. Câteodată simt nevoia să zic chestii publice. Am impresia că țip la oameni și că ei chiar aud, că explic ceva și că ei înțeleg și chiar că fac mișto de unii și ei se oftică.

Atât mai am de zis acum.

Și nu uitați că există și pagină de Facebook: https://www.facebook.com/snapto.eu

 

Prietena ta și ofticatul din mine

Cam așa ar fi sunat corect titlul melodiei băieților Uddi, Randi, Cici, Mimi, Biți sau cum îi mai cheamă pe cântăcioșii de mai jos. Dar, din păcate, melodia se numește doar „Prietena ta„. Mai jos avem melodia și apoi o desființăm cu plăcere:

Sincer spun că în timp ce ascultam melodia mă simțeam rușinat și mă gândeam să nu intre dracu cineva în cameră în timpul ăsta. Mi se părea că mai bine m-ar prinde cineva masturbându-mă, ar fi mai puțin penibil.

Serios vorbind, versurile alea mi se par făcute de un puștan ofticat că i-a luat gagica unul mai în vârstă decât el. Sau că ăla mai în vârstă are și el nu. Când am văzut titul m-am speriat, am zis că e cover după B.U.G. și zic, căcat, ăștia nu știu ce să mai facă și încearcă orice. Ca să văd că de fapt e despre cum unul tânăr îi spune unuia mai bătrân că lui îi dă mesaje și ăluilalt nu. Pe sistemul „tata îl bate pe tac-tu!”.

Că există melodia mi se pare oarecum normal la halul în care e muzica în momentul ăsta. Mă șochează, însă, că unora le place. Bravo, bă, ce le-ați zis-o bătrâneilor care au gagici tinere! Le-ați arătat voi! Acum mergeți și jucați-vă pe calculator, bătrâneii au treabă cu alea care vă dau vouă mesaje.

Ignor atent informația

De la un timp parcă aș vrea să ignor toate știrile. Parcă văd un lucru bun în a nu cunoaște subiectele discutate de lume. Serios dacă mi se pare folositor să mai fiu la curent cu știrile. Ba sunt știri de cancan, cu chiloți și manele și nu mă interesează și nu îmi folosesc la nimic, ba sunt politice, unii contra alții, niciunii cu țara, fiecare pentru el.

A intrat Voiculescu în închisoare. OK, foarte bine, dacă într-adevăr a furat. Ce ne facem cu orașele alea de interlopi, unde există palate și limuzine cumpărate din evaziuni fiscale? Serios că mai tare voiam să îi văd pe ăia la închisoare decât pe Voiculescu. Mi se părea un rău mai mare care ar fi fost stârpit. În rest să răsune Facebook-ul de bucurie că e ăla la pârnaie. Țara e în siguranță.

O știre de actualitate e aia cu Turcescu recunoscând că nu știu ce a fost și ce a făcut el, chiar nu mă interesează. Mi-e și lene să mă informez și nu sunt rușinat absolut deloc. Oricum mi se pare o glumă de om și nu îl pot lua în serios. În rest, m-au terminat subiectele privind votul. Moda e să îl urăști pe Ponta, din câte am văzut. Mă doare în cur de vot în momentul de față. Știu în mare care sunt candidații și în niciunul nu văd „răul mai mic”.

Deci de ce să îmi pierd timpul cu știrile? Mai bine neinformat decât enervat și plictisit.

N-am mai scris din iulie

N-am mai scris din iulie pentru că… habar nu am de ce. Adică știu, dar nu clar. Să zicem că au fost mai multe motive, unele dintre ele nu vreau sa le discut. Din câte am observat, uitându-mă pe statisticile traficului blogului, observ o scădere. E normal, nu ești nebun să intri undeva unde nu se mai scrie. E în regulă, nu am abandonat blogul ăsta, sau site, sau orice o fi.

Unul dintre micile motive pentru care nu am mai scris des este acela că pur și simplu m-am săturat să arăt cu degetul, să încerc să schimb lucruri și să fiu pro bun simț atâta timp cât asta nu îmi aduce nimic. Ce căcat? E timpul meu. Da, mă simt foarte bine pentru că știu că măcar puțin am schimbat câțiva oameni și pe alții măcar i-am făcut să se gândească la lucruri într-un alt mod, dar e prea puțin. Poate sunt lacom, nu mă mulțumesc cu puțin când știu că ar trebui să fie mai mult.

Dacă îmi fac „un selfie” și îl postez pe Facebook o să primesc mai multe like-uri decât dacă scriu ceva interesant sau dacă postez o melodie bună. Nu, nu mă interesează like-urile, nu despre asta e vorba. Mă interesează că unii apreciază căcaturile banale și neinteresante și nu apreciază ceva bun. Pentru că e mai simplu, e mai pe ințelesul proștilor, e mai „la modă”, e mai „ce face toată lumea”. Dacă am altă părere sunt „hater”.

Pentru moment nu vreau să schimb nimic, pentru că asta nu îmi aduce nimic. Vreau să fiu acest Capatos al lumii mele în care întărât subtil, dau lumii ce vrea, sunt ipocrit și lumea mă apreciază și pare că îmi e prietenă. Pare. În rest, aici, pe blog, încerc să rămân același, puțin mai tăcut, că n-are rost și n-am cu cine.

 

Emoția vinde și manipulează

În ultima perioadă apar din ce în ce mai multe filmulețe cu oameni ai străzii care, aparent, sunt mai darnici decât oamenii de rând. Știți scenariul: se duce un individ la niște oameni care mănâncă, spunându-le că îi este foame iar ăștia nu îi dau din mâncarea lor. După care unui om al străzii i se dă mâncare ca mai apoi cineva să vină să îi ceară din ea, urmând ca acesta să ofere din mâncarea lui.

Ce înțelege lumea din asta și la ce îi face pe oameni să se gândească? Păi la faptul că un om al străzii este mai darnic decât un om de rând. OK, am dat naștere unei idei prind demonstrație. La prima vedere, e clar, ăla sărac e darnic și a dat din mâncarea lui, ăla înstărit nu. Așa-zișii înțelepți vor invoca banalițățile clasice: Dar ce răi și cruzi sunt oamenii care au! Dar ce înseamnă să știi ce e foamea! Dar ce răi suntem noi, în loc să fim buni!

La ce folosește asta? La absolut nimic. Nu schimbă nimic cu nimic. Doar că lumea dă click-uri,  toți înțelepții distribuie mai departe, toată lumea e de acord cu o idee creată din nimic, pentru nimic, care nu ajută la nimic. Probabil îi ajută pe unii cu niște vizualizări și pe alții cu niște aprecieri pentru faptul că au fost de acord cu o idee.

Cum stă treaba de fapt? Păi poate eu mi-am luat de mâncare și nu am chef să o împart cu unul care vine să îmi ceară din ea (îmbrăcat, încălțat, mai în formă decât mine și gata de muncă). Cerșetoria, îmi pare rău, nu prea o agreez. Probabil că așa sunt și ceilalți oameni. M-am așezat să mănânc, pentru că mi-e foame și nu vreau să fiu deranjat de cerșetori. Dacă asta mă face rău, îmi pare rău să aflu asta despre mine.

Că omul ăla de pe stradă dă din mâncarea pe care a primit-o și el, da, e drăguț din partea lui, dar nu îl face mai special. Poate îi e frică să nu și-o ia în barbă. Ne emoționăm din scenarii aranjate din care nu învățăm nimic, și dăm click, și distribuim, și ne implicăm în nimic. Asta ne face speciali.