Trupa Partizan a cântat la sfârşitul emisiunii lui Capatos, probabil în faţa unor spectatori şi telespectatori care n-au auzit în viaţa lor de această trupă. Am putea să le explicăm că sunt băieţii ăia cu „fata mea este model” şi deja ar avea priviri tâmpe, de amintire vagă, plus un gând de genul „aaa, păi ăia doar atât au scos?”. N-avem ce face, astea sunt emisiunile, acolo cântă şi ei o dată la mult timp, când îşi mai aduce aminte cineva că există şi trupe care cântă.
Am stins televizorul când cele două asistente ale lui Capatos se presupunea că trebuie să danseze pe muzica formaţiei invitate. Fetele au auzit de vreo trei genuri muzicale: house, manele şi populară, deci cum ar fi putut să se manifeste pe un rock alternativ? Daniela crudu să scoată limba şi să arate semne de „rock on”, iar cealaltă creatură să facă ce ştie cel mai bine: să stea. Situaţia era alta dacă era invitată o trupă cu ritmuri mai greceşti şi cu returnele cu duşmani.
Într-o ţară în care Daniela Crudu şi cealaltă asistentă (de la liceul cu aşa-zisul viol) sunt mai cunoscute decât trupa Partizan, nu putem avea pretenţia ca lumea să facă diferenţa între prostie şi artă. Trupa Partizan a scos albume, a avut şi are concerte şi există încă de pe vremea când Daniela Crudu învăţa să facă bastonaşe, pe când asistenta lu’ peşte prăjit a făcut pe măscăriciul feminin şi a stat pe scaune fără să facă nimic emisiuni întregi. Cu toate astea Daniela Crudu e mai cunoscută şi mai apreciată. Idioţii şi imbecilii siniştri vor spune cu un ton de apreciere „dacă ştie să se descurce…”
Mergem în jos şi cultural, pentru că lumea apreciază hoţia, mârlănia, şmecheria şi prostul gust pe motiv că oamenii care fac astea „ştiu să se descurce”. Ei nu se gândesc la un lucru: ăia se descurcă pentru că există proşti care apreciază toate astea. Şi, mă scuzaţi, să apreciezi statul pe scaun e de-o oligofrenie clară.
Daniel Gheorghe - Blog 