Pick – Trepte spre cer

O înregistrare găsită prin PC. Cred că am făcut-o acum câteva luni. Am zis s-o facem publică şi să ne-aducem aminte de munte împreună. Doar vine vara, ce naiba… Dacă nu vă place, acceptăm şi injurii! :))

Un vis folkist

     Când dorm, de obicei visez aberaţii, nicidecum lucruri la care mă gândesc sau întâmplări de care să fiu fericit. Acum două zile, subconştientul meu a încălcat regula şi m-a aruncat într-un vis frumos, un „vis folkist” 😀 .

     De ce vis folkist? Am visat că eram undeva la munte, exact ca-n reclamele de la Ciuc. Şi nu ştiu cum s-a făcut, că Mircea Baniciu era acolo. Am luat autograf, am cântat cu el la chitară (ţin minte şi ce cântec :)) „Canarul”). Era atât de real, din păcate doar vis 😀 . Important e că m-am trezit fericit 😀

Revin luni! Aniversări…

     Revin luni. Munte.

     *Trântesc o melodie care ma obsedează de câteva zile:

https://danielgheorghe.wordpress.com/wp-content/uploads/2008/10/06-nu-mai-conteaza.pdf

     *Mulţumesc babei de la etajul 7, care lasă uşa deschisă la lift până-şi citeşte întreţinerea şi proştii coboară pe scări!

     *Mulţumesc Doamnei secretare, care mi-a dat adeverinţă, deşi n-aveam la mine ce-mi trebuia!

     *Mulţumesc fetei de pe stradă, care mi-a spus că sunt simpatic!

     *Mulţumesc boului de la semafor cu care m-am ciocnit. Defapt ăstuia nu-i mulţumesc.

     *Mulţumesc boului cu Dacia 1310 de-i sună alarma mereu (pentru ce dracu să ai alarmă pe o baragladină?), dar azi a fost bună, că dacă nu suna, nu mai ajungeam la facultate.

     *A şi mulţumesc vouă, care mă citiţi şi mulţumesc pentru comentariile pozitive, hai şi negative, că tot comentarii sunt 😀

     Am zis astea, pentru că mâine, blogul meu aniversează singur (din păcate) vârsta de 1 an. :)) Şi în loc să stau cu el, mă duc la alte aniversări.

      V-am lăsat până luni. I’ll be back >:)

Dacă tot ai de un’ s-alegi, alege ceva bun!

     Văzând un articol despre o melodie a Rihannei (nu ştiu dacă am scris corect numele, nu contează asta, oricum) în topul 10 de azi al wordpressului, am avut să comentez, dar mi-am dat seama că e degeaba comentariul meu, aşa că m-am abţinut.

     Am mai avut o încercare de genul acesta, pe alt blog, la formaţia aia de piţipoance, lansată de manelistul Costi Ioniţă (fetele se cred rock, dar cântă dance şi au idoli manelişti). Ce înjurături mi-am mai luat de la copiii şi copilele de 15-16 ani. Că „ce frate, că nu ştii ce-i aia muzică”. Am lăsat-o baltă, n-avea rost.

     Mi-am adus aminte de o seară:

     Eram la munte, cam ameţiţi de la vodcă, rămaşi fără bautură. Am plecat prin vecinii de corturi, poate s-o îndura vreunul să facă pomană cu o sticlă de vin sau ceva, că nu mai puteam cânta bine versurile de la Pasărea Colibri sau Phoenix. Pe uscat nu mai mergea. 😀

     Am dat de nişte vecini foarte primitori (nişte metalişti mai înaintaţi în vârstă decât noi, care ne-au povestit cum era Irisul pe vremea lor, cum era Metallica şi multe altele), care ne-au zis: „N-avem prea mult, nici noi, dar dacă rămâneţi aici cu noi, s-o găsi ceva”. Şi-am rămas cu ei lângă foc…

     A venit vorba de muzică – Cum prindeau ei câte o casetă sau vinyl şi se strângeau la cineva să asculte toţi; că nu aveau la nas ce muzică vor cum avem noi azi etc. Aici voiam să ajung – Unul dintre ei spunea: „Ce bine e acum, ai ce muzică vrei, trebuie doar să cauţi şi să ştii să alegi ce e mai bun. Noi nu aveam posibilitatea asta„

     Şi mă gândeam, de ce să asculţi pe tanti asta, obsedată de freza sa şi de imagine şi mai puţin de muzică, când poţi downloada/descărca/trage(ce urât sună „trage”) :)) tot ce vrei? De ce din 499 de mere frumoase şi unul stricat, să-l alegi pe cel stricat? C-aşa e moda? C-aşa e cul? C-aşa e la TV? De ce?

Relax

     Revin luni! Până atunci, „conduceţi cu grijă!” şi nu uitaţi, „spuneţi NU drogurilor!” :))

Deja m-am săturat

     De o zi sunt iar în Bucureşti şi deja m-am plictisit.

     Vreau înapoi la munte, înapoi în cort, înapoi lângă foc, să stau în picioarele goale pe iarbă şi să n-am nici o grijă. Seara, să stau întins pe iarbă şi să aud cum ceilalţi fredonează versuri din Pasărea Colibri. Să n-am semnal la telefon şi să nu mă caute nimeni şi multe alte chestii pe care le-aş face din nou dar n-am cum din faţa calculatorului.

     Da’ las’ că mai e mult din vară… 😀

BRB

BRB, revin luni sau marţi! Tineţi aproape! 😀