Nu se mai face bine România!

Nu se mai face bine România!
Vedem des farisei în rol de popi,
Economia-i la pământ cu pandemia,
Poliția ocrotește interlopi.

Partidele ne iau de proști, mereu
Dar toți sunt doar o apă și-un pământ
Noi nu mai credem nici în Dumnezeu
Dar în politică, normal, că nici atât.

Nici sport nu mai avem, săraci lipiți
Avem talent, dar n-avem cum îl cultiva
Giganți din fotbal au ajuns faliți:
Dinamo și Rapid sau Craiova.

Turismul nu prea știm a-l promova,
Nu vrem să construim autostrăzi
E-atâta de frumoasă țara mea
Păcat că mi-e condusă de nerozi

Să fim, deci, cordiali măcar acasă!
Stârpi-vom ura și cu dușmănia!
Alminteri, n-avem dom’le nicio șansă,
Nu se mai face bine România!

Daniel Gheorghe,
28 august 2020

Simpla psihologie inversă a pipițelor cu fund mișto

Sunt unele fete care posedă funduri sau sâni la văzul cărora bărbații o iau puțin pe câmpii. Ele sunt conștiente de ce dețin și se mândresc cu asta, ba chiar vor să se laude și să îți arate, precum un copil mic care nu te lasă în pace până când nu îi dai atenție.

Dar niciodată nu recunosc asta. Sunt precum găina care se împiedică intenționat, doar să o prindă mai repede cocoșul. Așa au apărut mesajele de pe fundul duduilor de genul „stop look at my but” sau de pe sâni cu „look into my eyes”.

Raționamentul e simplu – Dacă nu i-ai văzut țâțele-i mari din prima, sigur le observi după ce ai citit mesajul. Și, la dracu, o poți considera și cu simțul umorului. Și cu țâțe și cu umor! Ce să vrei mai mult? Creierul e bun pane, iar sufletul… Paraziții ziceau că „ne doare-n pulă că ai suflet, noi nu futem stafii”.

„Rezistenții” să prezinte scuze pentru turbarea prin care au trecut

Când au ieșit în stradă „rezistenții”, ca să protesteze în fața „ciumei roșii”, erau atât de înverșunați și atât de siguri că numai PSD-ul e rău, încât, dacă aveai tupeul să ai o părere anti-altcineva, în afară de PSD, erai numit, automat, pesedist.

Când au ieșit în stradă, după tragedia din Colectiv, în mintea lor aveau un singur lucru: Ponta e de vină. Când au fost proteste masive în Victoriei, Iohannis cică era cu ei. Se aliau și cu dracu, numai să scape de PSD. Unii dintre ei ar fi omorât pentru asta. Link-uri și link-uri zburau pe Facebook, de se manipulau unii pe alții, despre cât de minunate sunt PNL și USR și cât de corupt e PSD. Citeau doar titlul și dădeau mai departe, cu ură, ori de câte ori scria cineva ceva anti-PSD sau de bine despre PNL/USR. Atunci a devenit fake news-ul celebru în toată presa, chiar și la aia care se vrea serioasă.

Când trebuia să votăm, unii se jurau pe mă-sa că PNL e răul mai mic și că trebuie neapărat să schimbăm, ba chiar voiau unii să mă convingă să merg la vot și să votez cu USR. Dacă aveam tupeul să le spun părerea mea despre PNL/USR sau să le spun banala zicală „toți sunt la fel”, eram catalogat pesedist, deși niciodată nu mi-am exprimat vreo simpatie față de vreun partid politic.

Toată lumea se pricepea la politică pentru că citise câteva titluri de articole pe Facebook. N-am vrut să am păreri despre subiect, proștii erau înverșunați și nu aveam chef de certuri prostești cu oameni turbați precum câinii cu bale la gură.

Când s-a întâmplat tragedia de la Colectiv iar lumea ieșea în stradă să-i dea jos pe toți și să schimbe tot, uitaseră de Iohannis și prietenii. Îi întrebam pe unii mai calmi, de ce nu se cere și demisia lui Iohannis? „Toți” nu înseamnă toți? Dar îmi pierdeam nervii degeaba în timp ce afară se striga „Iohannis e cu noi”. Se semnau petiții, se certau între ei prietenii buni, toate pentru căderea „ciumei roșii”.

Și cel mai deranjant lucru este modul în care se manifestau acești oameni, nu scopul în sine. E foarte în regulă că voiau demisia PSD, e foarte în regulă că protestau. În neregulă este faptul că pupau în cur PNL sau USR, dintr-o simpatie căpătată din cititul de titluri pe Facebook. În neregulă este înverșunarea cu care te linșau verbal sau în scris în cazul în care aveai curajul să spui ceva despre USR. Prieten, prieten, dar o terminai cu el dacă erai anti-USR.

Ajunsesem să mă scârbesc de toți oamenii din jur care repetau, precum o bandă stricată, cum sunt manipulați țăranii cu zahăr și ulei, în timp ce ei erau manipulați cu titluri de articole. Era la modă să spui glume cu „muie PSD”. Își făcuseră o religie din asta.

Vreau, după ce se termină pandemia, să ieșiți iar în stradă și să cereți demisia ălora pe care i-ați pupat în cur și să „vă luați țara înapoi”. Mai vreau să prezentați scuze pe Facebook, acolo unde dădeați titluri fără să citiți articolele.

Treziți-vă, nebunilor, e în regulă să protestezi și să fii anti-partide politice, dar nu așa! Nu te cerți cu mă-ta că ești turbat de furie indusă de citit titluri mincinoase. PSD e corupt, da, dar nu pupa în cur primul partid ieșit în cale doar pentru că și el e împotriva PSD.

Mai țineți minte un lucru: NU VĂ PRICEPEȚI LA POLITICĂ ȘI ORICUM POLITICA E SUBIECTIVĂ, DECI AVEȚI BALE LA GURĂ DEGEABA!

Mai merită și Facebook-ul câte o revizie

Mă apucă, din când în când, să mai prestez câte o revizie pe Facebook-ul meu, când simt că e plictisitor sau când simt că e sâcâitor (adică mai mereu). Și poate dacă spun public cum fac eu revizia, s-or mai rări plictiselile și sâcâielile pe care le postează lumea (optimist al dracu).

Știu că am nevoie de o revizie prin <unfollow> atunci când Facebook-ul e plin de <hit-uri> de pe radio (deși le auzim toti, LA RADIO); când news feed-ul e presărat de selfie-uri inexpresive, făcute din plictiseală, pentru dârlăii care acordă like, în speranța că vor fute, deși poza duduii în cauză e lipsită de orice care ar putea transmite vreun sentiment. Să nu mai zic de nelipsitele poze cu marea, toate având linia orizontului în centru, pentru a alimenta plictiseala produsă de selfie-urile mai sus menționate.

La glume, ce să zic, toți suntem buni. Dar nu prea. Și dacă facem și copii, pe Facebook cu ei, trăi-le-ar mă-sa!

Kings of Lion, acești Bon Jovi din 2011

Mai știți când a fost concertul Bon Jovi în România, în 2011? Vuia Facebook-ul de poze și filmulețe despre asta, brusc, România transformându-se într-un fan club. Știa lumea două melodii, și alea din greșeală, dar toți se entuziasmau de concertul ăsta, părând fani până la moarte.

Astăzi am senzația că văd reluarea episodului de atunci – Kings of Leon schimbând actorul din rolul principal. Cum s-au transformat toate pițipoancele în fane, postând cascade de poze și filmulețe cu așa zisa distracție… Știau „Sex on fire”, din cluburi și de la radio, iar hipsterii șefi încă vreo 3-4 melodii, că au fost curioși și au cercetat, dar brusc formația asta e Dumnezeu pe pământ.

În vreo lună toată lumea o să uite de trupa asta, dar acum pe Facebook-ul meu curge cu diezkingsoflion, iar eu am stomacul sensibil. Bleaaah!

Pokemon și haterii

maxresdefault201_zpsf0cfjsbxDupă ce s-a lansat aplicația asta, Pokemon GO, mi s-a confirmat total faptul că lumea merge în turmă pe gândirea de tipul: hai să reacționez într-un fel, astfel încât să fiu cum ar trebui să fiu! Am văzut zilele astea oameni foarte înverșunați de faptul că există această aplicație și probabil că din motivul de mai înainte.

Eu nu văd răul din aplicația asta. Ce e rău în faptul că lumea se joacă un joc pe telefon? Mai ales că e un joc ce presupune ieșitul din casă și alergatul pe străzi după nenorociții de pokemoni. Cu ce ești mai bun că te joci Candy Crush? Cu ce ești mai bun că te joci oricare alt joc, mai ales pe telefon? De unde atâta indignare?

Să fi avut eu aplicația asta acum vreo 15 ani, când se difuza la Pro TV serialul Pokemon. Păi ar fi fost Dumnezeu pe Pământ. Aș fi alergat de nebun cu telefonul în mână. Și da, pe afară, că tot e moda să te plângi că nu mai vezi copii în parcuri. S-a inventat o aplicație care folosește camera și GPS-ul și te mai pune să îți miști și curul, din câte am înțeles, și lumea a sărit de cur în sus. Mamă, ce înțelepți sunteți, gata, copiii o să dezinstaleze aplicația!

Așa a devenit o modă să fii hater și contra orice că mi s-a luat și mie, care păream haterul șef. Păream. În realitate doar agitam spiritele și mai ziceam și ce cred, sincer, fără să îmi pese. Aaa, și gândind.

Ce bine că ești

Și am cântat iar:

Pe plajă

Dacă tot n-am mai scris, măcar am mai cântat:

CSM și corporatiști

Da, știu, am făcut o mare pauză de scris. Da, știu, probabil am rămas cu doi cititori. Da, știu. Mai că mi-e dor de perioada în care scriam de rău. De bășcălie și de sanchi. De caterincă și de amuzament.

Mă arde așa, câteodată, să mai zic de dulce lumii. Ca acum de exemplu. Bă, v-ați tâmpit? Am lipsit puțin (pe dracu puțin) și ați devenit toți fani CSM? Vă place deodată handbalul? Nu zic că e de căcat să îți placă handbalul, că nu e. Dar, serios, până acum nu vă uitați la handbal și nu știați că există CSM și deodată v-a trasnit? Toată lumea e fană CSM, distribuie articole cu CSM, scrie mesaje de laudă pentru CSM. Câți ați văzut, bă, meciul?

Are corporatistul de internet o plăcere nebună să fie în trend pe Facebook. E fan CSM, îl susține pe Nicușor Dan și distribuie articole de interes social în care s-a emis o părere banală, despre care oricum nu știe prea multe, dar i se pare că sună bine. În rest habar nu are despre nimic în afară de munca lui de corporatist. N-am nimic cu corporatiștii, mai ales că sunt și eu acolo, că știu că asta o să înțeleagă unii, mai ales ăia care se regăsesc. Însă am ceva cu corporatiștii de căcat. Cu banalii care se cred speciali și cred că dețin adevărul absolut dacă au citit un articol pe net.

A lăsat-o lumea pe Halep și au trecut la CSM. Ai dracu sportivi!

Ați citit voi pe net, acum aveți adevărul absolut!

Există o specie de oameni cărora le face plăcere să se laude cu faptul că ei nu au și nu se uită la televizor. Se jură pe mă-sa și pe roșu că televizorul e caca și că ei nu au contact cu așa ceva. Eu nu înțeleg care e lauda. Ce te mulțumește atât de tare când te miri ca prostul: vai, dar tu te uiți la televizor? Eu nici nu știu cum arată un post TV.

O mare parte a lor face petiții pentru interzicerea emisiunilor lui Capatos și a lui Măruță. Păi de unde știți voi, idioților, ce se difuzează la televizor, dacă nu vă uitați? Cu ce vă deranjează emisiunile alea dacă voi nu aveți treabă cu televizorul? Toți ăștia vorbesc de manipularea cu televizorul în timp ce ei sunt manipulați pe net. Cum scrie o revistă d-asta cool un articol pe net, cum îl iau de bun și participă la propagandă. Dacă îi întrebi de unde știu că e adevărat un lucru, te lovesc cu răspunsul: am citit eu pe net. Să mori tu? Pe net îți zice și când să respiri?

Zilele trecute s-au înghesuit mulți oameni să dea copy-paste unui text prin care, cică, și-ar asigura materialele de pe contul personal de Facebook. Adică, vezi Doamne, dacă și-au pus textul ăla pe wall, gata, pozele lor sunt în siguranță, nu are nimeni voie să facă lucruri cu ele.

Cât de credul să fii? Cum să crezi orice scriitură de pe Facebook și să participi la împrăștierea ei? Cum să iei de bun ce zice zmenta? Cum să iei de bun ce zice nu știu ce revistă? Cum să crezi orice apare pe net, fără să treci prin filtrul gândirii? E bine totuși că nu vă uitați la televizor și sunteți în siguranță. Hai sictir, propagandiștilor!