Pokemon și haterii

maxresdefault201_zpsf0cfjsbxDupă ce s-a lansat aplicația asta, Pokemon GO, mi s-a confirmat total faptul că lumea merge în turmă pe gândirea de tipul: hai să reacționez într-un fel, astfel încât să fiu cum ar trebui să fiu! Am văzut zilele astea oameni foarte înverșunați de faptul că există această aplicație și probabil că din motivul de mai înainte.

Eu nu văd răul din aplicația asta. Ce e rău în faptul că lumea se joacă un joc pe telefon? Mai ales că e un joc ce presupune ieșitul din casă și alergatul pe străzi după nenorociții de pokemoni. Cu ce ești mai bun că te joci Candy Crush? Cu ce ești mai bun că te joci oricare alt joc, mai ales pe telefon? De unde atâta indignare?

Să fi avut eu aplicația asta acum vreo 15 ani, când se difuza la Pro TV serialul Pokemon. Păi ar fi fost Dumnezeu pe Pământ. Aș fi alergat de nebun cu telefonul în mână. Și da, pe afară, că tot e moda să te plângi că nu mai vezi copii în parcuri. S-a inventat o aplicație care folosește camera și GPS-ul și te mai pune să îți miști și curul, din câte am înțeles, și lumea a sărit de cur în sus. Mamă, ce înțelepți sunteți, gata, copiii o să dezinstaleze aplicația!

Așa a devenit o modă să fii hater și contra orice că mi s-a luat și mie, care păream haterul șef. Păream. În realitate doar agitam spiritele și mai ziceam și ce cred, sincer, fără să îmi pese. Aaa, și gândind.

Ce bine că ești

Și am cântat iar:

Pe plajă

Dacă tot n-am mai scris, măcar am mai cântat:

CSM și corporatiști

Da, știu, am făcut o mare pauză de scris. Da, știu, probabil am rămas cu doi cititori. Da, știu. Mai că mi-e dor de perioada în care scriam de rău. De bășcălie și de sanchi. De caterincă și de amuzament.

Mă arde așa, câteodată, să mai zic de dulce lumii. Ca acum de exemplu. Bă, v-ați tâmpit? Am lipsit puțin (pe dracu puțin) și ați devenit toți fani CSM? Vă place deodată handbalul? Nu zic că e de căcat să îți placă handbalul, că nu e. Dar, serios, până acum nu vă uitați la handbal și nu știați că există CSM și deodată v-a trasnit? Toată lumea e fană CSM, distribuie articole cu CSM, scrie mesaje de laudă pentru CSM. Câți ați văzut, bă, meciul?

Are corporatistul de internet o plăcere nebună să fie în trend pe Facebook. E fan CSM, îl susține pe Nicușor Dan și distribuie articole de interes social în care s-a emis o părere banală, despre care oricum nu știe prea multe, dar i se pare că sună bine. În rest habar nu are despre nimic în afară de munca lui de corporatist. N-am nimic cu corporatiștii, mai ales că sunt și eu acolo, că știu că asta o să înțeleagă unii, mai ales ăia care se regăsesc. Însă am ceva cu corporatiștii de căcat. Cu banalii care se cred speciali și cred că dețin adevărul absolut dacă au citit un articol pe net.

A lăsat-o lumea pe Halep și au trecut la CSM. Ai dracu sportivi!

Ați citit voi pe net, acum aveți adevărul absolut!

Există o specie de oameni cărora le face plăcere să se laude cu faptul că ei nu au și nu se uită la televizor. Se jură pe mă-sa și pe roșu că televizorul e caca și că ei nu au contact cu așa ceva. Eu nu înțeleg care e lauda. Ce te mulțumește atât de tare când te miri ca prostul: vai, dar tu te uiți la televizor? Eu nici nu știu cum arată un post TV.

O mare parte a lor face petiții pentru interzicerea emisiunilor lui Capatos și a lui Măruță. Păi de unde știți voi, idioților, ce se difuzează la televizor, dacă nu vă uitați? Cu ce vă deranjează emisiunile alea dacă voi nu aveți treabă cu televizorul? Toți ăștia vorbesc de manipularea cu televizorul în timp ce ei sunt manipulați pe net. Cum scrie o revistă d-asta cool un articol pe net, cum îl iau de bun și participă la propagandă. Dacă îi întrebi de unde știu că e adevărat un lucru, te lovesc cu răspunsul: am citit eu pe net. Să mori tu? Pe net îți zice și când să respiri?

Zilele trecute s-au înghesuit mulți oameni să dea copy-paste unui text prin care, cică, și-ar asigura materialele de pe contul personal de Facebook. Adică, vezi Doamne, dacă și-au pus textul ăla pe wall, gata, pozele lor sunt în siguranță, nu are nimeni voie să facă lucruri cu ele.

Cât de credul să fii? Cum să crezi orice scriitură de pe Facebook și să participi la împrăștierea ei? Cum să iei de bun ce zice zmenta? Cum să iei de bun ce zice nu știu ce revistă? Cum să crezi orice apare pe net, fără să treci prin filtrul gândirii? E bine totuși că nu vă uitați la televizor și sunteți în siguranță. Hai sictir, propagandiștilor!

Părerile oamenilor despre un subiect foarte sensibil

Am împresia că nimeni nu mai este în firea lui. Zilele astea am observat de la unii oameni niște păreri șocante, care mă fac să mă gândesc dacă a mai rămas cineva în firea lui sau au luat-o razna toți.

De fiecare dată când există un subiect foarte important, îmi dau seama că sunt unii care ar trebui internați. De exemplu, există o femeie, Ozana Barabancea pe numele ei, care a postat pe Facebook motivele pentru care s-a întâmplat nenorocirea din clubul Colectiv – Cică ce promovau cei de la Goodbye to Gravity este o „schizofrenie mentală” și că „ce au scos pe gură, aia s-a întâmplat”.

Cică e profesoară de canto, așa am găsit pe Google. Eu mă gândesc că ea însăși este ce scoate pe gură, dacă e să vorbim despre schizofrenie mentală. Oare în atâta timp de studiat muzica și canto, nu si-a dat seama, sau nu i-a zis nimeni, că melodiile trebuie luate ca povești, ca trăiri? Oare dacă s-a scris „Capra cu trei iezi”, în care se întâmplă lucruri sinistre, cu sânge pe pereți, nu e un pic mai rău decât o piesă din-asta rock?

Pe aceeași logică a ei, credeți că Ozana Barabancea e de vină că e grasă pentru că nu se poate opri din mâncat?

Cum am ocolit eu nenorocirea

Voiam să merg la concertul Goodbye to Gravity din Colectiv. Nu mai fusesem de ceva timp la un concert rock, pe băieți nu îi văzusem niciodată live și mai era și vineri seara. Am și bifat la evenimentul de pe Facebook că merg, însă cu o zi înainte m-am gândit că nu am chef să trag de lume să mergem și că mai bine o las baltă și mă duc unde merg ceilalți, sau stau acasă.

A fost cea mai inspirată alegere. Am mers să luăm pe cineva și apoi am luat un taxi spre clubul Expirat. Tot drumul am văzut numai mașini pe pompieri și salvări care se grăbeau undeva. Am căutat pe net și am văzut știrea, cum că a luat foc la Colectiv. M-am gândit că e ceva ușor și am ignorat știrea. După câteva minute am mai dat un search pe Google, să văd ce se mai scrie. Încet, încet, mai apărea câte o informație și parcă știrea nu mai era de ignorat.

I-am scris mamei pe whatsapp să nu își facă griji, că eu sunt în altă parte, pentru că mă gândeam că o să apară știrea și la televizor. Mi-a spus că ce vede la televizor e groaznic și imediat au început telefoanele și mesajele din partea prietenilor. Mi-au scris oameni cu care nu am mai vorbit de ani, mesaje de genul „Zi-mi că nu ești în Colectiv!” pentru că văzuseră pe pagina evenimentului de pe Facebook că am mers și eu.

I-am liniștit pe rând și, între timp, am scris un mesaj pe Facebook, în care am anunțat că nu am mers la eveniment, deși am dat „join”. În seara aia, s-a luat curentul de două ori in Expirat, culmea. Da, am participat la ultima seară în Expirat și poate că mi-am riscat viața de atâtea ori, fără să mă gândesc că era periculos. A trebuit să se întâmple nenorocirea din Colectiv ca România să se trezească.